1. ASPECTE TEORETICE 2 1.1. Contextul economic de aplicare a metodei achizitiei 2 1.2. Contabilizarea initiala a gruparilor de intreprinderi 3 1.3. Modalitatile de punere in aplicare a metodei achizitiei 4 1.3.1. Identificare cumparatorului intr-o grupare de intreprinderi 5 1.3.2. Calculul costului de achizitie 6 1.3.3. Alocarea costului de achizitie activelor si datoriilor achizitionate 7 1.4. Principii si politici referitoare la contabilizarea fondului comercial 9 2. STUDIU DE CAZ 12 CONCLUZII 18 BIBLIOGRAFIE 20
1. ASPECTE TEORETICE 1.1. Contextul economic de aplicare a metodei achizitiei Potrivit IFRS 3 o grupare de intreprinderi reprezinta reunirea mai multor entitati separate intr-o singura entitate. Urmatoarele tranzactii indeplinesc definitia unei grupari de intreprinderi: - achizitia tuturor activelor si datoriilor unei entitati - achizitia unor active, datorii si drepturi la activitatile unei entitati ce indeplinesc definitia unei afaceri - constituirea unei noi entitati juridice care va prelua activele, datoriile si afacerile entitatilor grupate O grupare de intreprinderi poate fi structurata diferit din ratiuni juridice, fiscale etc. Tranzactia poate avea loc intre actionarii entitatii rezultate sau intr-o entitate si actionarii celeilalte. Contrapartida poate fi reprezentata de actiuni ale cumparatorului, bani sau alte active, asumarea unor datorii. Putem deduce de aici ca intra in sfera de actiune a IFRS 3 fuziunea prin absorbtie, fuziunea prin contopire, aportul partial de active in anumite conditii. Toate gruparile de intreprinderi ce intra in sfera de actiune a IFRS 3 sunt contabilizate dupa metoda achizitiei. O tranzactie intra in sfera de aplicare a IFRS 3 daca elementele achizitionate indeplinesc definitia unei afaceri. O afacere este un set intregrat de active si activitati gestionate pentru a asigura un castig, costuri mai mici sau alte avantaje economice participantilor. Daca o entitate achizitioneaza un grup de active ce nu indeplinesc definitia unei afaceri trebuie sa aloce costul intre activele individuale achizitionate pe baza valorilor juste ale acestora si daca rezulta fond comercial atunci tranzactia va fi contablizata potrivit IFRS 3. Afacerea achizitionata nu trebuie sa aiba neaparat personalitate juridica. Nu intra in sfera de aplicare a acestui standard: -desfasurarea unei activitati sub control comun -gruparile de intreprinderi aflate deja sub control comun (de exemplu, gruparile de filiale ale aceleiasi societati-mama), cu conditia ca aceasta sa nu fie tranzitoriu -gruparea unor entitati in virtutea unui contract fara ca vreuna din ele sa achizitioneze participatii in cealalta. O entitate poate sa aplice IFRS 3 pentru contabilizarea gruparilor excluse din sfera de actiune a standardului sau sa utilizeze o alta politica urmand prevederile IAS 8. Pentru contabilizarea gruparilor de intreprinderi sub control comun poate fi utilizata fie metoda achizitiei (descrisa de IFRS 3), fie metoda valorilor predecesorilor. Aceasa a doua metoda presupune: 1. inregistrarea tranzactiei ca si cum ar fi avut loc la inceputul primei perioade prezentate (sau data la care entitatile au fost prima data sub control comun), 2. evaluarea activelo si datoriilor entitatii achizitionate la valoarea contabila, 3. diferenta dintre contraprestatia cedata si valoarea activului net al entitatii achizitionate afecteaza capitalurile proprii. Tranzactia nu genereaza fond comercial. 1.2. Contabilizarea initiala a gruparilor de intreprinderi Contabilizarea gruparilor de intreprinderi, vizate de aplicarea standardului IFRS 3, se realizeaza pe baza metodei achizitiei si utilizarii, in mod dominant, a valorii juste. Intr-adevar, toate gruparile de intreprinderi, cu exceptia cazurilor rare ale excluderii din campul de folosire a normei internationale (gruparile intre entitati sau activitati sub control conjunctiv; gruparile intre entitati care conduc la formarea unei asocieri in participatie; gruparile intre intreprinderi care implica mai multe entitati mutuale si grupari de intreprinderi prin contract unic, fara obtinerea unei participatii financiare), trebuie sa fie contabilizate conform metodei achizitiei. O grupare intre entitati mutuale ar fi definita ca o combinare in urma careia cumparatorul ar schimba participatia sa intr-o entitate mutuala sau cota sa parte in noua entitate, rezultata din operatia in cauza. Schimbarea s-ar face contra unei participatii in entitatea mutuala achizitionata. Gruparile prin contract unic ar fi definite ca operatii rare de combinari, in urma carora: cumparatorul ar obtine controlul entitatii achizitionate, ca urmare a existentei de acorduri contractuale; in numele obtinerii controlului entitatii achizitionate sau a activului sau net nu ar fi fost platit nici un pret de achizitie; cumparatorul nu ar obtine cota parte in activul net al entitatii achizitionate, nici un procentaj de interese in aceasta, indiferent ca este vorba despre data achizitiei sau anterior respectivei date. Metoda punerii in comun de interese (pooling interests) este interzisa de standardul IFRS 3, atat in cazul gruparilor care intra in campul sau de aplicare, cat si al combinarilor intre entitati mutuale si al acelora bazate pe contract unic, fara luare de participatie financiara. Aceasta interdictie ni se pare logica atat timp cat standardul anterior, IAS 22, cu aceeasi denumire, a fost abrogat, fapt ce a impus renuntarea la politica de punere in comun de interese. Metoda achizitiei se aplica, in mod evident, si in cazul adevaratelor fuziuni sau fuziuni intre egali (true mergers or mergers of equals).
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).