Situațiile financiare ale instituțiilor de credit

1. CADRUL LEGAL

BNR impreuna cu Ministerul Finantelor a elaborat un set de reglementari specifice care prevăd forma şi conţinutul situaţiilor financiare anuale, principiile contabile generale şi regulile de evaluare a elementelor prezentate în situaţiile financiare anuale, regulile de întocmire, aprobare, auditare statutară şi publicare a situaţiilor financiare anuale şi a situaţiilor financiare anuale consolidate, regulile de înregistrare în contabilitate a operaţiunilor economico-financiare efectuate, planul de conturi aplicabil instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare şi Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar Ele sunt in deplina concordonta cu SIC si cu directivele europene. (Ordinul BNR 13/2008)

Aceste reglementări se aplică:

a) băncilor, persoane juridice române;

b) organizaţiilor cooperatiste de credit;

c) instituţiilor emitente de monedă electronică;

d) băncilor de economisire şi creditare în domeniul locativ;

e) băncilor de credit ipotecar;

f) sucursalelor din România ale instituţiilor de credit străine

Prezentele reglementări se aplică instituţiilor de credit din momentul în

care acestea sunt autorizate să funcţioneze de către Banca Naţională a României.

Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională.

Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională, cât şi în valută. Pentru necesităţile proprii de informare, instituţiile pot opta pentru

întocmirea situaţiilor financiare anuale şi/sau a situaţiilor financiare anuale

consolidate şi într-o monedă străină (valută). Cursul utilizat pentru conversia în monedă străină (valută) a situaţiilor financiare anuale şi/sau a situaţiilor financiare anuale consolidate, întocmite în monedă naţională, este cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României în ultima zi bancară a exerciţiului financiar în cauză. Acest curs se prezintă în notele explicative.

Instituţiile de credit şi instituţiile financiare nebancare întocmesc situaţii

financiare anuale care cuprind:

- bilanţ,

- cont de profit si pierdere,

- situaţia modificărilor capitalurilor proprii,

- situaţia fluxurilor de trezorerie,

- notele explicative.

Situaţiile financiare anuale constituie un tot unitar. Situaţiile financiare anuale se întocmesc în mod clar şi în concordanţă cu prevederile prezentelor reglementări. Situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziţiei financiare, profitului sau pierderii şi fluxurilor de trezorerie ale instituţiei.

Orice astfel de abatere trebuie prezentată în notele explicative, împreună cu o explicaţie a motivelor acesteia şi o situaţie privind efectele abaterii asupra activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii.

Autorităţile de reglementare pot solicita prezentarea în situaţiile financiare

anuale a unor informaţii suplimentare faţă de cele care trebuie prezentate în

concordanţă cu prezentele reglementări.

Situaţiile financiare anuale trebuie însoţite de o declaraţie scrisă de asumare a

răspunderii conducerii persoanei juridice pentru întocmirea situaţiilor financiare

anuale în conformitate cu prezentele reglementări.

Subunităţile fără personalitate juridică, care aparţin instituţiilor, persoane

juridice române, organizează şi conduc contabilitatea proprie la nivel de balanţă de

verificare, dacă sunt împuternicite în acest sens de către conducerea instituţiei, fără a

întocmi situaţii financiare.

Activitatea desfăşurată în străinătate de subunităţile fără personalitate

juridică, şi care aparţin instituţiilor, persoane juridice române, se include în situaţiile

financiare ale instituţiei, persoană juridică română, şi se raportează pe teritoriul

României, potrivit prezentelor reglementări.

2. PRINCIPII CONTABILE GENERALE

Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale se evaluează în

conformitate cu principiile contabile generale, conform contabilităţii de angajamente. Astfel, efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc (şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit) şi sunt înregistrate în contabilitate şi raportate în situaţiile financiare ale perioadelor aferente.

Principiul continuităţii activităţii. Trebuie să se prezume că instituţia îşi

desfăşoară activitatea pe baza principiului continuităţii activităţii. Acest principiu

presupune că instituţia îşi continuă în mod normal funcţionarea, fără a intra în stare de

lichidare sau reducere semnificativă a activităţii. Dacă administratorii unei instituţii au

luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care

pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea, aceste elemente trebuie

prezentate în notele explicative. În cazul în care situaţiile financiare anuale nu sunt

întocmite pe baza principiului continuităţii, această informaţie trebuie prezentată,

împreună cu explicaţii privind modul de întocmire a acestora şi motivele care au stat

la baza deciziei conform căreia instituţia nu îşi mai poate continua activitatea.

Principiul permanenţei metodelor. Metodele de evaluare trebuie aplicate în mod consecvent de la un exerciţiu financiar la altul.

Principiul prudenţei. Evaluarea trebuie făcută pe o bază prudentă, şi în

special:

a) poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanţului;

b) trebuie să se ţină cont de toate datoriile apărute în cursul exerciţiului

financiar curent sau al unui exerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin

evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia;

c) trebuie să se ţină cont de toate datoriile previzibile şi pierderile potenţiale

apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu financiar

precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi

data întocmirii acestuia;

d) trebuie să se ţină cont de toate deprecierile, indiferent dacă rezultatul

exerciţiului financiar este pierdere sau profit.

Principiul independenţei exerciţiului. Trebuie să se ţină cont de veniturile şi

cheltuielile aferente exerciţiului financiar, indiferent de data încasării sau plăţii

acestor venituri şi cheltuieli.