Sistemul de Calculație pe Comenzi Într-un Sector de Servicii

Sectoarele de activitate pentru care se poate adopta acest sistem de calcul a costurilor sunt diverse, iar creşterea exigenţelor clienţilor determină extinderea sferei bunurilor şi serviciilor personalizate. Pot fi date ca exemple următoarele:

- în domeniul serviciilor – activităţile prestate de un cabinet de avocatură; prestările de servicii realizate de un cabinet de audit financiar şi expertiză contabilă; activităţile prestate de o agenţie de publicitate sau de cabinete de consultanţă managerială, fiscală, agenţii de turism care asigură „pachete turistice” etc.

- în domeniul distribuţiei – lansarea unui produs nou, promoţional; expedierea unui catalog la adrese selecţionate printr-un fişier; etc.

- în domeniul producţiei – realizarea de produse asamblabile (automobile, maşini-unelte, electronice, electrocasnice, mobilă, confecţii etc.), în activitatea de construcţii (industriale, de locuinţe, de birouri, etc.)

Sistemul de calculaţie pe comenzi prezintă următoarele particularităţi:

- Obiectul de calculaţie îl reprezintă comanda individuală stabilită fie pe baza cerinţelor clientului (când produsul sau serviciul este personalizat) fie prin ordin intern de fabricaţie, pentru un lot de produse lansat în execuţie pe o perioada determinată;

- Cheltuielile se colectează pe sectoarele de execuţie şi, în cadrul lor, pe comenzile lansate, respectând structurarea în costuri directe şi indirecte;

- Fiecare comandă are caracteristici proprii şi în funcţie de particularităţi necesită tratamente speciale cu parcurgerea unui traseu specific;

- Durata de execuţie a comenzilor fiind diferită, la finele perioadei (de regulă, luna) rămân comenzi neterminate, ceea ce impune determinarea şi evaluarea producţiei în curs de execuţie;

- In cazul decontării parţiale a unei comenzi (livrarea unei părţi din comanda lansată) evaluarea se realizează la un cost prestabilit urmând ca la finalizarea întregii comenzi să fie calculat şi decontat costul efectiv al acesteia. Aceasta presupune „alunecarea” costurilor spre ultima parte din comandă care trebuie să suporte şi diferenţă dintre costul efectiv şi cel prestabilit la care s-a realizat decontarea parţială a comenzii.

- Obiective specifice urmărite: determinarea costurilor unitare ale produselor sau serviciilor pentru a fi utile managementului în fundamentarea deciziilor privind preţurile şi / sau tarifele, stabilirea profitabilităţii pe fiecare comandă, controlul costurilor, evaluarea stocurilor (a producţiei în curs de execuţie).

Procedura generală de determinare a costurilor pe comenzi cuprinde:

1. Identificarea comenzii, ca obiect de cost – pe baza comenzii ferme a clientului sau a comenzii interne stabilită prin dispoziţie de lansare, de către compartimentul responsabil, se deschide Fişa comenzii şi în care se specifică: numărul şi codul comenzii, descrierea (conţinutul) comenzii, cantitatea comandată, data începerii, data terminării comenzii;

2. Identificarea costurilor directe pe fiecare comandă – pe baza documentelor corespunzătoare naturii consumurilor de resurse cu caracter direct şi pe care trebuie specificat codul comenzii respective, se consemnează:

- costul de achiziţie aferent materiilor prime şi materialelor directe consumate pe comandă conform bonurilor de consum sau fişelor-limită de consum;

- costurile salariale directe stabilite în funcţie de timpul efectiv lucrat, tariful orar şi de cantitatea de produse executate din comandă, pe baza bonurilor de lucru, a statelor de salarii şi a situaţiei lucrărilor executate;

3. Colectarea şi repartizarea cheltuielilor centrelor de analiză – conform naturii cheltuielilor, se colectează în baza documentelor justificative (bonuri de consum, facturi, chitanţe, borderouri, situaţii de calcul, etc.), pe fiecare centru de analiză; ele formează costurile indirecte şi se repartizează pe comenzi, în funcţie de traseul specific al acestora şi de unitatea de lucru sau baza de repartizare aleasă. Se va întocmi, în acest scop, o situaţie de calcul şi repartizare a costurilor indirecte pe comenzi.

4. Calculul costului comenzii – se realizează în Fişa comenzii, la terminarea acesteia, prin adăugarea la costurile directe a costurilor indirecte eferente centrelor de analiză implicate în realizarea comenzii. Prin raportarea costului total al comenzii la cantitatea executată se determină costul unitar pe comandă.