Unitatile patrimoniale detin mijloace economice cu ajutorul carora organizeaza si executa fie operatiuni economice in sfera productiei sau a prestarilor de servicii, fie in cazul institutiilor, activitati administrative, social-culturale etc. Aceste activitati afecteaza dinamic patrimoniul agentilor economici si implicit structura bilantului, determinand modificari permanente, in structura si volum, pentru mare parte din elementele bilantiere. Pentru a se cunoaste permanent efectul acestor actiuni in plan economic, ar fi necesar ca dupa fiecare operatiune intreprinsa, sa se incheie cate un bilant, pentru a avea astfel tabloul complet al efectelor resimtite in plan patrimonial. Data fiind multitudinea si diversitatea operatiunilor economice desfasurate, acest lucru nu este insa posibil, nici macar in conditiile folosirii tehnicii moderne de calcul, risipa de timp si energie fiind de mari proportii in raport cu semnificatia uneia sau alteia dintre operatiuni. In aceste conditii, pentru asigurarea necesitatilor informatice curente, contabilitatea a elaborat si utilizat un alt procedeu metodic specific, denumit ,,CONT". Contul a existat si s-a folosit practic cu mult inaintea aparitiei bilantului, denumirea stiintei contabilitatii provenind ca derivat tocmai din numele compus al acestui procedeu. Bilantul este cel care a aparut mai tarziu, ca urmare a diversificarii conturilor, in fapt ca o sintetizare a informatiilor contabile in jurul ideii de patrimoniu unic si distinct. Contul reprezinta un procedeu metodic, specific si fundamental al contabilitatii, cu ajutorul caruia se urmareste operativ, cronologic si sistematic, detaliat la nivel analitic, ansamblul de activitati economice curente, organizate si executate in unitatile patrimoniale. Contul transpare practic ca un instrument de sinteza si calcul, cu ajutorul caruia se urmareste operativ, existenta, miscarea sau modificarea in structura si volum a unui element patrimonial distinct. Ansamblul intrunit al conturilor folosite de stiinta contabilitatii, in vederea evidentierii si inregistrarii activitatilor economice, poarta denumirea de sistemul conturilor. Etimologic, expresia de ,,cont" provine de la expresia franceza ,,compte" care inseamna ,,socoteala", avand ca echivalent in limba italiana cuvantul ,,conto" cu acelasi inteles. Pentru a urmari operativ activitatile economice desfasurate, contabilitatea deschide cate un cont distinct pentru fiecare dintre elementele patrimoniale, fie acestea active imobilizate sau circulante, surse, procese economice sub forma de cheltuieli sau venituri, provizioane etc. (va folosi de exemplu contul ,,Casa in lei" pentru a urmari existenta si miscarea numerarului din casierie sau contul ,,Mijloace fixe" pentru a urmari bunurile din aceasta categorie). In evolutia sa istorica, contul a imbracat mai multe forme grafice de prezentare. In stadiile timpurii ale contabilitatii, contul se prezenta din punct de vedere grafic sub forma unui tabel, respectiv sub forma unei situatii liniare, in care se insirau, in ordine cronologica, operatiunile economice care s-au desfasurat si care au avut ca efect modificarea in structura sau volum a elementului patrimonial respectiv, la sfarsitul fiecarei zile stabilindu-se existentul (soldul zilnic). Aceasta varianta initiala a reprezentat ,,forma aritmetica a contului". Reflectarea in conturi a existentelor mijloacelor si surselor economice nu se realizeaza global, ca in bilant, ci separat, pe fiecare element patrimonial in parte. De asemenea, in conturi, alaturi de existente, se reflecta si miscarile si transformarile elementelor patrimoniale, tot separat pentru fiecare element in parte. In acest scop, in contabilitate, pentru fiecare mijloc si sursa economica se deschide cite un cont distinct cu ajutorul caruia se inregistreaza existenta initiala, micsorarile si transformarile care au avut loc pe parcursul perioadei de gestiune, precum si noile existente, cele finale ale respectivului element patrimonial. Orice cont deschis in contabilitate are un anumit continut economic in functie de elementul patrimonial a carui evidenta o tine si care poate fi : - un mijloc economic (de exemplu : un mijloc fix, un material consumabil, un produs finit, disponibilitati banesti, creante, etc.) ; - o sursa economica ce ne arata modul de procurare sau provenienta anumitor mijloace ale unitatii (de exemplu : capitalul social sau individual, credite bancare, furnizori, personal remuneratii datorate, etc.) ; - un proces economic sau o faza a acestuia, cum ar fi : aprovizionare cu materiale, vinzarea productiei, cresterea animalelor, etc. Totalitatea conturilor folosite dupa anumite reguli, pentru realizarea integrala a obiectului contabilitatii, constituie sistemul conturilor. Modificarile pe care le sufera elementele patrimoniale datorita operatiunilor economice pot fi in sensul "+" (cresteri, sporiri, intrari, obtineri, etc.) si in sensul "-" (micsorari, scaderi, iesiri, reduceri, etc.).Contul trebuie sa aiba o forma care sa permita inregistrarea operatiunilor de "+" si "-" in mod distinct, deci doua sectiuni in care sa se inregistreze cresterile si micsorarile unui element patrimonial. Aceste doua sectiuni poarta denumirea de debit (situata in stanga contului) si credit (situata in dreapta contului), notate cu D/C. Pe langa aceste doua sectiuni, pentru reflectarea clara si completa a mijloacelor, surselor si proceselor economice, contul mai are si alte elemente componente care, in totalitatea lor, formeaza structura contului.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
