Pasivele

Sursele de constituire a bunurilor economice il constituie pasivele.

Pasivul prin componenta sa reflecta modul de finantare a bunurilor economice si gradul de exigibilitate al resurselor de finantare.

Finantarea bunurilor economice se refera la modul de dobindire economica si sustinere financiara a activelor intreprinderii. Pentru procurarea bunurilor economice o intreprindere foloseste finantarea proprie sau straina.

Finantarea proprie a unei intreprinderi este efectuata de prprietarul ei, care aduce contributia sa materiala sub forma de capital personal sau capital social, la care se mai adauga unele resurse proprii cum sunt: rezervele, profitul.

Finantarea straina este asigurata de terta persoana in raport cu intreprinderea care-i imprumuta capitalurile sub diferite forme furidice, cum sunt creditele bancare, imprumuturile pe baza de titluri.

Exigibilitatea surselor de finantare se refera la termenul lor de decontare. Acest termen, in cazul capitalului propriu opereaza in momentul lichidarii patrimoniului, iar in cazul datoriilor, temenul de scadenta, poare fi mai mare sau mai mic decit perioada de gestiune(1 an),dupa cum sunt datoriile pe termen scurt si datoriile petermen lung.

II. Structura pasivelor

Corespunzator celor doua modalitati de finantare, pasivele se impart in capital propriu si datorii.

II.a. Capitalu propriu corespunde finantarii proprii a bunurilor economice aflate in circuitul patrimonial al intreprinderii si reprezinta marimea ramasa in activele intreprinderii dupa scaderea datoriilor. In mod concret el se delimteaza prin:

- capital statutar si suplimentar

- rezerve

- profit nerepartizat

- capital secundar

Capitalul statutar se constituie la infiintarea intreprinderii, fiind o conditie a existentei si functionarii acesteia, reprezinta valoarea aporturilor proprietarilor intreprinderii la patrimoniul acesteia depuse in contul achitarii actiunilor (cotelor) pentru asigurarea activitatii intreprinderii. Marimea capitalului statutar se micsoreaza cu marimea capitalului nevarsat si capitalului retras.

Capitalul nevarsat reprezinta datoriile fondatorilor privind aporturile la capitalul statutar. Capitalul retras reprezinta valoarea actiunilor proprii (cotelor de participatie) rascumparate de la actionarii (asociatii) sai.

Pe parcursul functoinarii intreprinderii poate aparea necesitatea de a modifica capitalul statutar constituit la crearea acesteia. Se poate majora prin plasarea de actiuni noi din emisiune suplimentara sau prin majorarea valorii nominale a actiunilor plasate. Din operatiile de crestere a capitalului statutar poate sa rezulte capitalul suplimentar, care reprezinta diferenta intre pretul de emisiune (mai mare decit valoarea nominala) si valoarea nominala al noilor actiuni(mai mica). Micsorarea capitalului statutar se efectueaza prin rambursarea catre actionari sau asociati a unei parti din acesta, atunci cind societatea il considera prea mare in raport cu activitatera sa, sau alte situatii.

Rezervele reprezinta profitul capitalizat in mod durabil de intreprindere, pina la o decizie contrara a organelor competente. Caracteristica de baza rezervelor este aceea ca ele se constituie in raport cu cotele stabilite din profitul net. Structural rezervele se impart in:

rezerve legale, care se constituie anual intr-o anumita proportie din profitul net, fiind destinate protejarii capitalului, in cazul in care prioada de gestiune se incheie cu pierderi.

rezerve statutare, ce reprezinta acele fonduri a caror constituire din profilul net este stipulata in statulul de constituire a intreprinderii.

Profitul nerepartizat include:

1.Grigoroi L., Lazari L. Bazale teoretice ale contabilitatii. Chisinau: Ed. Cartier, 2003

2. Bojian Octavian. Bazele contabilitatii. Bucuresti: Ed. Eficient, 1997

3. Sztojanov Elza. Contabilitate financiara. Bucuresti: Editura Politehnica Press, 2004