In contextul actual, dat de exigentele integrarii Romaniei in Uniunea Europeana, contabilitatea manageriala a devenit o necesitate pentru pilotajul eficient al unei organizatii care doreste sa se mentina competitiva. Contabilitatea manageriala ( numita si de gestiune sau analitica ) poate fi definita ca un ansamblu de proceduri de identificare, cuantificare, colectare, analiza si raportare a informatiilor contabile cu privire la operatiunile, activitatile, procesele, lucrarile si serviciile realizate de entitatile economice in vederea fundamentarii deciziilor tactice si strategice privind atingerea obiectivelor fixate de entitate. Obiectul contabilitatii manageriale il constituie determinarea costurilor prestabilite, inregistrarea cheltuielilor ocazionate de activitatea de productie, executarea de lucrari, prestari servicii, determinarea costului efectiv, stabilirea abaterilor dintre costul prestabilit si costul efectiv, analiza acestora cat si determinarea rezultatelor analitice. In cadrul contabilitatii manageriale sunt evidentiate numai cheltuieli care au o anumita legatura (directa sau indirecta) cu activitatea desfasurata. Scurt istoric al contabilitatii manageriale Incercand o intoarcere spre originile contabilitatii manageriale se poate constata ca ea se datoreaza, in primul rand, Revolutiei industriale. Prima etapa in evolutia contabilitatii manageriale poate fi ancorata in timp in jurul anilor 1820-1830, mai ales in Franta. Este, insa, sigur ca practici izolate au existat si inainte, in afara de calcule extracontabile de costuri, care timp indelungat au ramas fara o legatura veritabila cu conducerea intreprinderii sau cu conditiile de permanenta si de fiabilitate la baza carora poate fi invocata existenta unui sistem informational propriu-zis. Obiectivul primordial al acestei contabilitati erau costurile, calitatea, alegerea produselor si procedeelor de fabricatie (tehnologiile), controlul angajatilor, modul de utilizare a materiilor prime. In cursul secolului al XIX-lea, gestionarii occidentali s-au vazut obligati sa calculeze costurile produselor care rezultau in urma proceselor interne din cadrul unei intreprinderi. Ulterior, au inceput sa apara lucrari scrise de specialisti din Franta, Anglia si Statele Unite. La sfarsitul secolului al XIX-lea Frederick W. Taylor si Henry Metcalfe au conceput marile principii ale contabilitatii industriale pentru fabricarea pe loturi; Emile Rimailho va fi ajuns mai departe la sfarsitul anilor 1920: este vorba despre principiile care par a fi inspirat nu numai Planul Contabil Francez, ci si sistemele german si olandez. De asemenea, contabilitatea de gestiune a evoluat in anii care au urmat, atat in teorie, cat si in practica. Pe masura ce societatea se dezvolta, concurenta devine mai acerba. Ea trece de la o forma de concurenta prin costuri la una mai complexa, care priveste strategiile pe care intreprinderea le foloseste pentru a-i face fata. In consecinta, este nevoie de un cadru conceptual care sa permita demonstrarea pertinentei metodelor utilizate; pertinenta costurilor, de exemplu, este valabila numai daca este asigurata conditia de fiabilitate a calculatiei acestora (si nu numai a costurilor produselor, ci si a celor care induc performantele asupra carora intreprinderea va cauta sa-si cladeasca un avantaj competitiv: termene, flexibilitate, servicii). Contabilitatea financiara vs contabilitatea manageriala In orice organizatie, luarea de decizii este factorul care delimiteaza contabilitatea financiara de contabilitatea manageriala. Gestiunea costurilor este parte integranta a contabilitatii manageriale. Contabilitatea financiara furnizeaza in principal informatii despre contextul in care functioneaza intreprinderea sau organizatia, destinate atat celor insarcinati cu managementul unitatii respective, cat si persoanelor din exterior, interesate sau avand dreptul sa fie informate cu privire la evolutia acesteia. Mai ales ultimului tip de utilizatori ai informatiei contabile se datoreaza standardizarea, intr-o buna masura, a contabilitatii financiare, adica realizarea si prezentarea ei in forme similare pentru intreprinderi diferite. Aceasta se rezuma in trei documente cheie care sunt intotdeauna aceleasi: bilantul, contul de profit si pierdere si situatia fluxurilor de numerar. In schimb, contabilitatea manageriala este destinata in special responsabililor intreprinderii in procesul optimizarii deciziilor luate in activitatea curenta. Intrucat numarul deciziilor dintr-o intreprindere este practic imprevizibil, contabilitatea manageriala trebuie sa fie foarte aproape de reflectarea activitatii reale, poate chiar mai putin obiectiva si generalizata, dar utila pentru gestiunea organizatiilor intr-un context dat.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
