Obiectul contabilității

Potrivit Legii contabilitatii, contabilitatea se defineste ca fiind “activitatea specializata in masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii precum si a rezultatelor obtinute in activitatea persoanelor juridice si fizice, trebuie sa se asigure inregistrarea cronologica si sistematica, prelucrarea, publicarea si pastrarea informatiilor cu privire la pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie, atat pentru cerintele interne ale acestora, cat si in relatiile cu investitorii prezenti si potentiali, creditorii financiari si comerciali, clienti, institutiile guvernamentale si alti utilizatori.”

Contabilitatea face parte din categoria stiintelor economice fundamentale alaturi de management, statistica, prognoza. Ea imbina teoria stiintifica a contabilitatii cu aspectele practice aplicative.

Prin specificul ei, contabilitatea este o activitate specializata care foloseste instrumentele de masurare a fenoimenelor si proceselor economice si de evaluare a lor(exprimare baneasca). Ea studiaza latura valorica a activitatilor economice, avand un rol deosebit in viata economica si sociala- fara contabilitate nu este posibila organizarea unei activitati din care sa se obtina profit. In felul acesta, contabilitatea realizeaza cunoasterea deplina a realitatii economice la nivel micro si macroeconomic.

Prin folosirea instrumentelor proprii de lucru, contabilitatea urmareste modul de gestionare a resurselor din economie si asigura controlul activitatii economice la diferitele nivele de organizare.

In domeniul informational economic se desprind categoriile specifice pe care le studiaza contabilitatea: active, datorii, capitaluri proprii, rezultate ale activitatii sub forma de profit sau pierdere.

In urma prelucrarii datoriilor economice rezulta informatii specifice privind : pozitia financiara masurata prin volumul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii de care dispune agentul economic, performanta financiara masurata prin profitul obtinut din activitate si fluxurile de trezorerie generate de intrari si iesiri de numerar.

Prelucrarea informatiilor contabile se face prin procedee specifice : inregistrarea cronologica a datelor, adioca in corelatie si legatura cu diverse instrumente de lucru. Informatiile specifice rezultate din contabilitatea datelor economice sunt publicate pentru a fi aduse la cunostinta utilizatorilor de informatii si se pastreaza pentru a fi folosite in continuare.

Informatiile contabile prelucrate sunt folosite de diverse categorii de utilizatori si au urmatoarele destinatii : cerinte interne, investitori, creditori, clienti, institutii guvernamentale precum si alti utilizatori.

Cerintele interne de informatie contabila ofera angajatilor informatii privind capacitatea intreporinderii de a plati salariile, pensiile, identificarea unor oportunitati profesionale iar actionarilor ofera informatii care sa evalueze capacitatea de dezvoltare a intreprinderii si plata dividentelor. Investitorii au nevoie de informatii contabile pentru a decide oportunitatea de cumparare, pastrare sau vanzare a intreprinderilor. Creditorii folosesc informatia contabila pentru a decide relatiile contractuale cu intreprinderea.

Guvernul si instituitii sale folosesc informatia contabila la deciziile privind alocarea resurselor, initierea unor politici fiscale, stabilirea de indicatori macroeconomici.

Obiectul contabilitatii il reprezinta patrimoniul.

Prin patrimoniu se intelege totalitatea bunurilor, a valorilor economice ale agentului economic, precum si totalitaea drepturilor si obliugatiilor pe care acesta si le asuma in legatura cu bunurile si valorile economice pe care le poseda.

Obiectul contabilitatii poate fi analizat prin prisma urmatoarelor aspecte sau conceptii :

a) conceptia juridica

b) conceptia economica

c) conceptia financiara