Cuprins
- CUPRINS 2
- 1. Introducere 3
- 2. Analiza riscurilor în audit 4
- 3. Proceduri de evaluare a riscului în audit 8
- 4. Modelul Standardelor Internaţionale de Audit pentru evaluarea riscului 9
- 5. Modelul bayesian de evaluare a riscului în audit 10
- 6. Modelul funcţiilor încrederii pentru evaluarea riscului în audit 11
- 7. Concluzii 13
- 8. Bibliografie 14
Extras din referat
1. Introducere
Obiectivul auditului a evoluat de la detectarea fraudelor şi erorilor, proces care presupunea o verificare detaliată a tuturor operaţiunilor patrimoniale şi a înregistrării lor contabile, la exprimarea unei opinii asupra imaginii fidele a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute de către societate. Se urmăreşte, în acest sens, măsura în care informaţiile înregistrate în contabilitate reflectă evenimentele economice care au avut loc într-o anumită perioadă, iar eforturile auditorului sunt intensificate pentru identificarea eventualelor manipulări ale informaţiilor furnizate de sistemul financiar, pentru prevenirea cazurilor de contabilitate creativă sau fraudă.
Informaţiile furnizate de specialiştii în acest domeniu sunt necesare tuturor categoriilor de utilizatori: manageri, acţionari şi asociaţi, organe fiscale, bancheri, organizaţii sindicale care au uneori interese contradictorii. Din acest motiv rezultatele lucrărilor de audit trebuie să fie corecte şi întocmite pe baza documentelor legale în vigoare. Ele trebuie să asigure calitatea şi coerenţa sistemului contabil şi sunt menite să asigure reflectarea corectă, sinceră şi completă în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere a patrimoniului, situaţiei financiare şi rezultatelor exerciţiului.
În prezent există mai multe tipuri de audit financiar [Arens, A., 2003, 16]:
• auditul situaţiilor financiare este efectuat pentru a se determina dacă situaţiile financiare în ansamblu (informaţiile verificate) sunt prezentate în acord cu anumite criterii care se referă în special la principiile contabile general acceptate;
• auditul operaţional reprezintă analiza oricărei porţiuni a procedurilor şi metodelor operaţionale ale unei organizaţii, în scopul evaluării eficienţei şi eficacităţii lor;
• auditul conformităţii trebuie să determine dacă entitatea examinată respectă anumite proceduri, reguli sau reglementări definite de o autoritate supraordonată.
Indiferent de tipul de audit este necesară analiza riscului. În continuare sunt prezentate diferite modalităţi în care este abordată această activitate.
2. Analiza riscurilor în audit
Orice misiune de audit implică riscuri, iar identificarea lor, încă din etapa de planificare a lucrărilor, este unul din obiectivele principale ale auditorului. Trebuie precizat că este o activitate dificilă şi nu oferă siguranţă deplină.
Pentru a furniza un rezultat privind nivelul riscurilor este necesară, mai întâi, identificare lor. Standardele Internaţionale de Audit au în vedere trei categorii principale de riscuri: riscul inerent, riscul de control şi riscul de nedetectare.
Riscul inerent reprezintă susceptibilitatea ca soldul unui cont sau a unei categorii de tranzacţii să conţină informaţii eronate ce ar putea fi semnificative individual sau atunci când sunt cumulate cu informaţii eronate din alte solduri sau tranzacţii, presupunând că nu au existat controale interne adiacente. La acest nivel se face abstracţie de activitatea de control şi de capacitatea acesteia de a detecta neregulile. Sunt riscuri la care este supusă întreprinderea prin activitatea şi demersurile sale.
Riscul inerent exprimă măsura în care auditorul evaluează probabilitatea ca unele situații financiare să fie eronate să nu existe realmente în practică, fiind considerate slăbiciuni ale controalelor interne. Dacă auditorul ajunge la concluzia că există o probabilitate ridicată ca erorile din situațiile financiare să nu fie depistate de controalele interne, înseamnă că el apreciază un risc inerent mare.
Includerea nivelului riscului inerent în modelul riscului de audit presupune estimarea segmentelor din situațiile financiare care prezintă cea mai mică, respectiv cea mai mare probabilitate de a fi eronate. Aceste informații influențează dimensiunea probelor de audit ce urmează a fi colectate. Există, de asemenea, riscul ca entitatea prin managementul acesteia să facă unele declarații eronate, care în mod individual sau cumulate pot conduce la situații financiare false.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Metode de Evaluare a Riscului in Activitatea de Audit Financiar-Contabil.doc