Măsurarea și evaluarea în contabilitatea financiară

Bazele de evaluare in contabilitate

In teoria si practica de contabilitate, trei criterii s-au conturat cu privire la evaluarea fluxurilor si stocurilor de active si pasive, cheltuieli-venituri: valuarea de utilitate sau valoarea reala, valoare de piata cu referinta de pret si timpul.

Primul criteriu, valoarea de utilitate, considera ca valoare trebuie sa reprezinte “costul” sau “sacrificiul consimtit” pentru a aduce bunul respectiv in patrimoniu sau cea ce ar duce bunul respectiv daca l-am utiliza in intreprindere sau l-am vinde la piata.

La aceasta definitie, adaugam si precizarea ca valuarea de utilitate poate fi privita si prin prisma “pierderi” sau “sacrificiului” pe care l-ar suporta o intreprindere daca ar fi lipsita de bunul respectiv.

In cadrul pasivelor circumscrise numai la datori, valoarea de utilitate se traduce prin sumele acceptate a fi platite in schimbul obligatiei create sau sumele asteptate a fi platite pentru satisfacerea obligatiilor fiscale.

Intr-o alta formulare, valoarea de utilitate este valoarea pe care un cumparator potential asteapta sa o plateasca pentru cumpararea lui in starea in care se afla sau prin referinta la valoarea reala, valoarea de utilitate este valoarea recunoscuta de parti in cadrul tranzactiilor directe.

In reglementarile contabile din Romania, prin articulare la Standardele Internationale de Contabilitate, valuarea reala (justa sau corecta) este definita prin prisma valorii la care poate fi tranzactionat un activ sau decontata o datorie de buna voie intre parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii in care pretul este determinat obiectiv. Sau intr-o forma mai explicita valoarea reala este valoarea recunoscuta de piata in cadrul tranzactilor directe.

In aceeasi lucrare se foloseste sintagma “valoare utila” definita ca o valoare actualizata a fluxurilor de numerar viitoare estimate din utilizarea continuua a unei active si din cedarea sa la sfarsitul duratei utile de viata.

Interes prezinta si valoarea venala asa cum este definita in PCG francez. Valoarea venala este valoarea actuala (la o data oarecare) a unui element de activ sau pasiv.

Prin esenta sa , valoarea venala reprezinta pretul prezumat a fi acceptat la plata de catre un comparator eventual in starea si locul in care se afla elementul patrimonial, aceasta valoare trebuie apreciata in functie de situatia interprinderii.

Definite astfel si valoarea venala tine cont atat de utilitatea bunului pentru interprindere, dar si de “piata” in calitatea sa de referinta de pret. In felul acesta pretul are o dimensiune juridica externa, el se impune celor doua partii intrate in tranzactie deoarece rezulta din acordul lor si are un caracter obiectiv.