Istoria Împrumuturilor și Tipurile de Credite

ISTORIA ÎMPRUMUTURILOR SI TIPURILE DE CREDITE

1. Istoria împrumuturilor în lume

Împrumutul este cunoscut si legiferat înca de la începuturile vietii economice si sociale, adica pe când civilizatia abia strabate stadiul în care oamenii erau împartiti si îsi duceau viata ca liberi si sclavi, ca stapâni si simple obiecte însufletite, si toate acestea cu aproape 4 milenii în urma.

Primele dovezi ale unei activitati bancare se regasesc în Orientul Apropiat (Babilon) si Egiptul Antic, unde templele erau, deopotriva, loc de rugaciune si loc de pastrare a banilor si tezaurelor.

Tablitele de lut gasite, stau marturie ca templele din Babilon aveau o activitate ce poate fi asemanata, în unele privinte cu activitatea institutiilor bancare moderne din zilele noastre. Pe aceste tablite a fost daltuita legea care cuprindea norme privind diferitele învoieli dintre oameni. Stravechiul cod cuprindea reguli precise privitoare la primirea si acordarea de împrumuturi, asezarea si plata dobânzilor, folosirea înscrisurilor doveditoare. constituirea de garantii, împartirea obligatiilor, depunerea în depozite, urmarirea în bunuri. Totul dovedind câta grija se impunea când erau mânuite valori si trebuiau realizate câstiguri.

Un fapt important în evolutia relatiilor economice si sociale îl constituie extinderea împrumuturilor, într-o prima faza numai de produse destinate consumului, în special cereale, iar mai târziu si de unelte ale muncii si de instrumente banesti.

Împrumuturile se acordau înca de la începuturi contra unui anumit pret, adica dobânda, ceea ce asigura un substantial câstig creditorilor, respectiv detinatorilor de disponibilitati în marfuri si bani care încheiau asemenea tranzactii.

Mai târziu dobânda va fi cunoscuta sub denumirea de camata si se cristalizeaza o îndeletnicire aparte – camataria - profilata pe tranzactii de împrumut, ce luau amploare odata cu dezvoltarea societatii sclavagiste. Capitalul camataresc era solicitat pentru nevoile curente de producatorii liberi, agricultori, mestesugari, de comercianti si navigatori în scopul finantarii afacerilor, dar si de aristocratie, din nevoia de acoperire a cheltuielilor nemasurate ale unei existente parazitare, de lux si desfrâu, precum si de suverani pentru purtarea razboaielor.

Împrumuturi în produse si metal pretios acordau în lumea antica si marii proprietari funciari, negustorii bogati, dar si unii afaceristi ce începuse deja sa se specializeze în tranzactii monetare, reusind sa acumuleze însemnate avutii.

În Babilon au aparut si au dainuit adevarate dinastii de camatari, care transmiteau si sporeau forta economica din generatie în generatie, exercitând si o anumita influienta în viata politica. Aceste dinastii aveau o activitate vasta, asemanatoare activitatii institutiilor bancare din zilele noastre cum ar fi: finantari importante, participatii la case camataresti, asociere cu diversi parteneri,

înfiintarea si exploatarea de activitati comerciale, schimb monetar, decontari în strainatate, primirea de mari depozite si replasarea lor rentabila, efectuarea curenta de speculatii.

În orânduirea feudala creditul a accentuat procesul de deposedare a micilor producatori de mijloace de productie, concomitent cu pierderea drepturilor economice si politice, ducându-i la starea de dependenta fata de feudal.

Creditul si în orânduirea feudala a dus la extinderea relatiilor monetare, contribuind apoi la ruinarea marilor latifundiari, la distrugerea independentei mestesugarilor breslasi, creând premise necesare de trecere la manufactura capitalista.

În ultima perioada de extindere a orânduirii feudale, creditul a contribuit la acumularea capitalului, la ruinarea producatorilor de marfuri si transformarea lor în salariati.

Creditul, în conditiile productiei capitaliste de marfuri, contribuie într-o anumita masura si la atenuarea vremelnica a contradictiei dintre valoare si valoarea de întrebuintare, manifestata prin antagonismul dintre productie si consum.

Prin faptul ca reflecta dezvoltarea fortelor de productie, creditul a favorizat instaurarea orânduirii capitaliste, a contribuit la largirea productiei si supraproductiei. Prin relatiile de credit s-au redistribuit capitalurile între ramurile economice, s-au egalizat profiturile, au crescut parazitismul si speculatiile si, în final, s-au accentuat contradictiile capitalismului.

În capitalism creditul bancar se transforma într-un instrument de dominatie a capitalismului monopolist. Creditul devine o arma folosita de marile monopoluri în lupta de concurenta.

2. Istoria împrumuturilor în tara noastra

Pe teritoriul tarii noastre relatiile de credit s-au manifestat initial sub forma creditului camataresc înca din orânduirile precapitaliste.

Dupa unirea Principatelor Române s-au creat conditiile de baza necesare existentei creditului capitalist. Creditul camataresc, în Principatele Române, s-a concretizat în acordarea de credite atât exponentilor claselor stapânitoare, cât si taranilor si meseriasilor. Acestia din urma apelau la împrumuturi de la camatari, fie pentru procurarea mijloacelor de trai, fie pentru mijloacele de plata necesare darilor si prestarilor catre mosieri. Numarul si marimea darilor difereau de la o perioada la alta în functie de capriciile domnitorului si ale puterii suverane. Clasele stapânitoare foloseau creditele pentru acoperirea cheltuielilor legate de razboaie, armata, lux, etc.

Pe masura intensificarii procesului de descompunere a feudalismului, (la începutul secolului al XIX-lea) relatiile vechi intrau în contradictie cu noile relatii de productie capitaliste. În aceste conditii creditul camataresc constituia o frâna în dezvoltarea noilor relatii care impuneau cu necesitate obiectiva crearea unui sistem de credite de tip capitalist menit sa mobilizeze capitalurile libere din economie.

Dezvoltarea relatiilor de credit din România a fost favorizata de crearea în acea perioada a sistemului bancar capitalist, de înfiintarea Bancii Nationale.

La sfârsitul secolului al XIX-lea dezvoltarea capitalismului, favorizata si de relatiile de credit, a dus la transformari caracteristice acestei perioade. S-a trecut la concentrarea si centralizarea capitalului de împrumut, proces ce a continuat pâna în perioada celui de-al II-lea razboi mondial.

Paralel cu dezvoltarea relatiilor de credit, în tara au patruns capitaluri staine care aveau ca scop acapararea bogatiilor tarii, amestecul monopolurilor si cercurilor financiare în economie.

În urma crizei mondiale din 1929-1933, a izbucnit în tara noastra o puternica criza de credit, care a implicat apelul la împrumuturi externe.