Impozitul pe venit - în cazul contribuabililor persoane fizice

INTRODUCERE

Impozitele şi taxele au fost inventate cu multa vreme în urmă, odată cu apariţia statului în lume. Tot de atunci, fiscalitatea a devenit o problemă care a generat războaie şi revoluţii. Să nu uităm că Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite ale Americii a fost declanşată de „taxa ceaiului”. Revoluţia americană a impus un principiu fundamental în materie fiscală, şi anume acela că taxele şi impozitele sunt, de fapt, contribuţii ale cetăţenilor şi că ele trebuie aşezate la nivelul la care cetăţenii sunt dispuşi să le plătească. Cineva spunea că: „Impozitele se plătesc din sudoarea frunţii fiecărui om care munceşte. Dacă aceste impozite sunt excesive, ele se reflectă în fabrici care stau, în ferme vândute pentru plata impozitelor şi în haite de oameni flamânzi, care bat strazile căutând în zadar o slujbă ”.

Stabilirea nivelului impozitelor şi taxelor ar trebui să exprime corelarea acestora atât cu funcţiile şi scopurile adoptate prin Constituţie cât şi cu nivelul şi forţa financiară a contribuabililor, cu echitatea distribuirii poverii fiscale către toţi cetăţenii. Din nefericire, statele europene au fost generate şi consolidate pornind de sus în jos, şi nu de jos în sus ca majoritatea statelor din lumea anglo-saxona, astfel că legatura cauzală dintre nivelul impozitelor şi taxelor şi funcţiile strict necesare care trebuie îndeplinite de către stat s-a pierdut în labirintul birocraţiilor guvernamentale şi al intereselor politice.

Capitolul 1. Persoana fizică – contribuabil

Potrivit articolului 56 “Contribuţii financiare” din Constituţie, publicat în Monitorul Oficial nr. 767 / 31.10.2003, toţi cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.

Totodată, Legea nr. 571 / 2003 privind Codul Fiscal arată că sunt subiect al impozitului pe venit urmatoarele persoane fizice, denumite în continuare contribuabili:

a) persoanele fizice rezidente române, cu domiciliul în România;

b) persoanele fizice nerezidente care desfăşoara activitate independentă prin intermediul unui sediu permanent în România;

c) persoanele fizice nerezidente care desfaşoara activitate dependenta în România şi sunt prezente în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce depăşesc în total 183 zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni conscutive, care se încheie în anul calindaristic vizat;

d) persoanele fizice care îndeplinesc condiţiile de rezidenţă prevăzute mai jos timp de 3 ani consecutivi: au domiciliul în România; centrul intereselor vitale este amplasat în România; sunt prezente în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce depăşec în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni conscutive, care se încheie în anul calindaristic vizat; sunt cetăţeni români care lucreazâ în străinatate, ca funcţionar sau angajat al României într-un stat strain.

Veniturile pe care le pot obţine persoanele fizice sunt variabile, fiind tratate din punct de vedere fiscal în mod unitar de către Codul Fiscal :

a) venituri din activităţi independente;

b) venituri din salarii;

c) venituri din cedarea folosinţei bunurilor;

d) venituri din investiţii;

e) venituri din pensii;

f) venituri din activităţi agricole;

g) venituri din premii şi din jocuri de noroc;

h) venituri din transferul proprietăţilor imobiliare;

i) venituri din alte surse.

Aşa cum se observă din această enumerare, persoana fizică poate obţine venituri ca asociat/acţionar într-o societate comercială, sau desfăşurând activiataea pe cont propriu, adică:

- desfăşoară activităţi economice în mod independent sau în cadrul unei asociăţii familiale;

- este angajat al unei entităţi (societate comercială, reprezentanţă, organizaţie neguvernamentală, persoană fizică etc.);

- deţine venituri din alte tipuri de activităţi sau proprietăţi: cedarea folosinţei bunurilor imobiliare, arendă, venituri agricole, pensii, premii şi jocuri de noroc.