Impozitul pe Venit

BIBLIOGRAFIE 15

Cap. 1 Impozit pe venit: caracterizare generala

În evolutia lor, impozitele directe au tinut pasul cu dezvoltarea economiei, deoarece ele se stabilesc fie pe anumite obiecte materiale sau genuri de activitati, fie pe venit sau pe avere.

Impozitele directe, fiind individualizate, reprezinta forma cea mai veche de impunere. Ele s-au practicat si in orânduirile precapitaliste, însa, o extindere si o diversificare mai mare au cunoscut abia in capitalism.

Cu deosebire în primele decenii ale secolului al XX-lea, în locul impozitelor asezate pe obiecte materiale sau pe diferite activitati, cum sunt cele comerciale si industriale, deci al impozitelor de tip real, si-au facut aparitia impozitele stabilite pe diferite venituri sau pe avere (mobiliara sau imobiliara), adica impozitele de tip personal, care au condus la extinderea impunerii prin aducerea platitorilor de impozite si a marii mase a muncitorilor si functionarilor. Deoarece treptat, si mai ales începând cu ultimele decenii ale secolului al XX-lea, se înregistreaza o crestere simtitoare a cheltuielilor publice, sporul de venituri realizat de stat prin introducerea impozitelor personale nu a fost suficient pentru acoperirea acestora, astfel încât asistam si la extinderea impunerii indirecte.

Prin urmare, impozitele directe fiind nominative si având un cuantum si termene de plata précis stabilite, iar acestea sunt aduse din timp la cunostiinta platitorilor, sunt mai echitabile si deci mai de preferat decât impozitele indirecte, deoarece la acestea din urma consumatorii diferitelor marfuri si servicii, de regula, nu stiu cu anticipatie când si mai ales cât vor plati statului, sub forma taxelor de consumatie si a altor impozite indirecte.

Impozitele pe venit au aparut pe acea treapta de dezvoltare a societatii când veniturile diferitelor clase si paturi sociale erau suficient de diferentiate. Acest moment este marcat de cresterea numarului muncitorilor si functionarilor, care realizau venituri sub forma salariilor, a industriasilor , a comerciantilor si bancherilor, care realizau venituri sub forma profitului si a proprietarilor funciari, care obtineau venituri sub forma rentei. Impozitul pe venit (Income Tax) a fost introdus pentru prima data în Marea Britanie, spre sfârsitul secolului al XVIII-lea; dupa o scurta perioada de existenta, acest impozit a fost abolit, pentru a fi reintrodus în anul 1924. Ulterior, au adoptat impozitul pe venit persoanele din S.U.A., Japonia, Germania, Franta, Olanda, Belgia.

La început, impozitele pe venit erau stabilite la cote extrem de reduse si se percepeau unui numar restrâns de persoane. Cu vremea însa, cotele impozitelor au suferit majorari repetate, iar numarul persoanlor impuse a crescut în mod sistematic.

În calitate de subiecte ale impozitului pe venit, apar, asadar, persoanle fizice si cele juridice care realizeaza venituri din diferite surse.

Impozitul pe venitul anual global reprezinta suma datorata de o persoana fizica pentru veniturile realizate într-un an fiscal, determinate prin aplicarea cotelor de impunere asupra venitului anual global impozabil.

Venitul anual impozabil este format din suma veniturilor nete din activitati independente, a veniturilor din salarii si a veniturilor din cedearea folosintei bunurilor si a veniturilor de aceeasi natura obtinute de persoanele fizice din strainatate, din care se scad pierderile fiscale si deducerile personale.

Venitul brut aferent fiecarei categorii de venit cuprinde sumele încasate si echivalentul în lei al veniturilor în natura.

Deducerile personale exprima sumele neimpozabile acordate contribuabilului, cuprinzând deducerea personala de baza si deducerile personale suplimentare în functie de situatia proprie sau a persoanelor aflate în întretinere.