Gestiune financiară a companiei

GESTIUNEA FINANCIARĂ A FIRMEI

Gestiunea finaciară poate fi definită ca un ansamblu de activităţi care concură la realizarea şi ajustarea fluxului financiar şi a fondurilor precum şi la buna administrare a resurselor financiare ale firmei.

În plan analitic, gestiunea financiară poate fi definită ca o funcţie a firmei care are drept scopuri esenţiale următoarele :

- de a asigura constant firma cu fondurile necesare exploatării.

- de a controla buna utilizare a fondurilor şi rentabilităţii operaţiunilor pentru care sunt afectate aceste fonduri.

Domeniul gestiunii este foarte întins. Menţinerea echilibrului fluxurilor financiare şi a unui nivel minim al rentabilităţii utilizării fondurilor reprezintă obiectivul gestiunii. echilibrul financiar este influenţat de independenţa sau autonomia firmei. Starea de echilibru poate fi denumită în sens restrâns lichiditate. Altfel spus, lichiditatea reprezintă un alt obiectiv al gestiunii. Menţinerea lichidităţii depinde de mărimea surplusului bugetar care este generat de o renatbilitate corespunzătoare. Lipsa de rentabilitate, sau o rentabilitate insuficientă pun în pericol lichiditatea. Lichiditatea şi rentabilitatea sunt elemente ce definesc politica generală a firmei. 1

Gestiunea are scopuri multiple: obţinerea profitului, creşterea economică a firmei. Aceste scopuri pot fi sintetizate astfel :

- asigurarea echilibrului financiar şi al lichidităţii;

- asigurarea rentabilităţii;

- creşterea activului şi patrimoniului;

- asigurarea flexibilităţii firmei;

Scopurile gestiunii se pot controla cu mai mulţi indicatori, precum :

a.nivelul fondului de rulment

b.coeficientul de îndatorare

c.rentabilitatea economică corelată cu efectul de „pârghie financiară”

d.ratele de creştere a cifrei de afaceri, a valorii adăugate, etc.

Gestiunea financiară se înscrie într-un sistem de previziune şi control pentru a asigura conducerea relaţiilor cu mediul înconjurător. De aceea se elaborează planuri strategice care reflectă resursele financiare şi utilizările acestora.

Controlul presupune următoarele :

- să măsoare diferenţa dintre previziuni şi realizări;

- diagnosticarea simptomelor firmei (greutăţile financiare şi eventualele ameninţări interne/externe);

- să indice decizii colective ce au consecinţe financiare directe;

- să revizuiască şi să modifice obiectivele şi previziunile iniţiale;

Rezultă că gestiunea finaciară are un domeniu foarte larg, impunând rezolvarea a doua probleme esenţiale : echilibrarea ansamblului de fluxuri financiare (încasări şi plăţi) şi rentabilitatea folosirii fondurilor astfel încât să asigure atât remunerarea surselor cât şi dezvoltarea firmei.

Funcţia financiară rezultă din convergenţa unor factori de ordin teoretic şi practic. Dezvoltarea tehnicilor manageriale şi a teoriei financiare a permis depăşirea cadrului contabil şi juridic tradiţional. În prezent funcţia financiară dispune de o doctrină coerentă, iar politica financiară se sprijină pe concepte specifice.Dezvoltarea firmelor a impus mobilizarea unor capitaluri foarte mari, iar diminuarea lichidităţii ridică probleme legate de asigurarea necesarului de lichidităţi şi de gestiune optimă a trezoreriei. Rolul trezoreriei iese tot mai mult în evidenţă în perioadele de slăbire a pieţei financiare,de reducere a autofinanţării, de limitare a creditelor, etc. Analiza contabilă tradiţională este completată pe baza tablourilor de finanţare, document operativ de informare, ce a devenit obligatoriu în ţările avansate. Funcţia financiară este integrată în cea de conducere generală, cele mai multe informaţii fiind furnizate de sistemul informaţional contabil. Finanţele firmei rămân strâns legate de cadrul juridic în care se înscriu relaţiile cu mediul exterior. Funcţia financiară are un rol operaţional, un rol funcţional şi unul politic.Rolul operaţional implică luarea unor decizii cu privire la colectarea capitalurilor. Acest rol vizează asigurarea fluxurilor financiare în strânsă legătură cu mediul înconjurător.Cuprinde încasarea creanţelor şi plata furnizorilor, gestiunea trezoreriei şi negocierea creditelor bancare. 2