Fraudă și eroare în auditul situațiilor financiare

Auditorul ia in considerare riscul aparitiei unor declaratii eronate semnificative in situatiile financiare, ca rezultat al unei fraude sau erori.

a) Termenul frauda se refera la o actiune cu caracter intentionat intreprinsa de una sau mai multa persoane din randul conducerii, salariatilor sau tertilor, actiune care are ca efect o interpretare eronata a situatiilor financiare.

Frauda poate implica:

- manipularea, falsificarea sau modificarea inregistrarilor sau documentelor;

- alocarea necorespunzatoare a activelor;

- eliminarea sau omiterea efectelor tranzactiilor din inregistrari sau documente;

- inregistrarea de tranzactii fara substanta;

- aplicarea gresita a politicilor contabile.

a) Termenul eroare se refera la o greseala neintentionata aparuta in situatiile financiare cum ar fi:

- greseli matematice sau contabile in cadrul inregistrarilor aferente si a datelor contabile;

- trecerea cu vederea sau interpretarea gresita a faptelor;

- aplicarea gresita a politicilor contabile. 1

Frauda presupune motivatia de a savarsi o frauda si oportunitatea evidenta de a face astfel. Indivizii pot fi motivati sa delapideze active deoarece, de

Mircea Boulescu, Corneliu Barnea:"Audit Financiar". Editura Fundatia Romania de Maine, 2006, Reeditata 2007, pag.162-163;

exemplu, au tendinta de a cheltui mai mult decat isi pot permite. Raportarea

financiara frauduloasa poate fi comisa deoarece conducerea este supusa presiunilor, din exteriorul sau interiorul entitatii, de a atinge o tinta de castiguri preconizata (si poate nerealista) - in special avand in vedere ca, pentru conducere, consecintele in cazul neindeplinirii obiectivelor financiare pot fi semnificative. O oportunitate evidenta pentru raportarea financiara frauduloasa sau pentru delapidarea activelor poate exista atunci cand un individ crede, de exemplu, ca se poate eluda controlul intern, deoarece individul respectiv se afla intr-o pozitie de incredere sau are cunostinta despre existenta unor carente specifice la nivelul sistemului de control intern.

Factorul distinctiv intre frauda si eroare este dat de actiunea fundamentala care are ca rezultat denaturarea din situatiile financiare, si anume daca aceasta actiune este intentionata sau neintentionata. Spre deosebire de eroare, frauda este intentionata si presupune, de regula, tainuirea deliberata a faptelor. Desi auditorul poate fi capabil sa identifice potentiale oportunitati de savarsire a fraudelor, este dificil, daca nu chiar imposibil, ca auditorul sa determine intentia, in special in probleme care implica rationamentul conducerii, cum ar fi estimarile contabile si aplicarea corespunzatoare a principiilor contabile. 2

2. Standardele Internationale de Audit. In lucrarea "Audit financiar.2006. Standarde. Codul Etic".Editata de Federatia Internationala a Contabililor (IFAC) si Camera Auditorilor Financiari din Romania (CAFR), Editura IRECSON, 2007, pag.5;

CAPITOLUL 2.

Responsabilitatea auditorului pentru prevenirea si detectarea fraudelor si erorilor.

Responsabilitatea primara pentru prevenirea si detectarea fraudelor si erorilor apartine atat celor insarcinati cu guvernanta, cat si conducerii unei entitati. Responsabilitati ce revin celor insarcinati cu guvernanta si, respectiv, conducerii pot varia in functie de entitate si de la o tara la alta. Conducerea, sub

supravegherea celor insarcinati cu guvernanta, trebuie sa instituie un climat adecvat, sa creeze si sa mentina o cultura de onestitate si inalte standarde de etica si sa fixeze controale corespunzatoare pentru prevenirea si detectarea fraudelor si erorilor din cadrul entitatii.

1. Mircea Boulescu, Corneliu Barnea:"Audit Financiar". Editura Fundatia Romania de Maine, 2006, Reeditata 2007

2. Standardele Internationale de Audit. In lucrarea "Audit financiar.2006. Standarde. Codul Etic".Editata de Federatia Internationala a Contabililor (IFAC) si Camera Auditorilor Financiari din Romania (CAFR), Editura IRECSON, 2007