Figuri Proeminente ale Contabilității Românești

Tema abordată în prezenta lucrare pune în valoare marile figuri proeminente ale contabilităţii româneşti într-un demers sistematic al celor mai însemnate contribuţii ale acestora. Contabilitatea românească a fost marcată de-a lungul timpului de numeroase personalităţi al caror efort combinat, concretizat în cercetări ştiinţifice au dus la ascensiunea ştiinţei contabile.

Ne vom indrepta atenţia asupra acelor personalităţi contabile care au încercat să facă un început din contabilitate pentru a o face accesibilă în întelegere şi utilizare. Considerăm primordial să-i menţionăm pe primii autori de cărţi contabile care au militat pentru răspândirea cunoştinţelor de contabilitate în ţara noastră: Emanoil Ioan Nechifor şi Theodor Stefănescu. Aceştia au fost consideraţi reprezentanţi ai răsăritului contabilităţii româneşti. Datorită faptului că au avut o contribuţie importantă în dezvoltarea gândirii şi practicii contabile merită să fie amintiţi şi Constrantin G. Demetrescu, Dumitru Voina şi Ioan N. Evian, reprezentanţi de seamă a-I şcolilor de contabilitate din România. Trebuie remarcat faptul că perioada în care aceştia din urmă au activat a fost influenţată în mare parte de gandirea şi teoriile contabile elaborate de italieni, francezi şi în nordul ţării, de germani. Toate acste curente sunt proprii contabilităţii continentale şi de aici o concluzie firească a apropierii contabilităţii româneşti de abordarea continentală în domeniul contabilităţii.

Am ales această temă în contextul în care contabilitatea este tot mai puţin abordată la capitolul de istorie. Dorim să aducem în atenţia colegilor noştri aportul adus de aceste repere ale evoluţiei contabilităţii, deoarece “nu poţi face performanţă fără a cunoaşte ceea ce a fost înaintea ta, la ce nivel te afli si unde doresti sa ajungi” precum a afirmat Bunget Ovidiu Constantin în lucrarea “ Repere ale evoluţiei contabilităţii” parafrazându-l pe Nicolae Iorga. Ion Ionascu afirmă în lucrarea intitulată “Epistemologia contabiliotatii” că “ etapa formarii literaturii contabile romaneşti s-a aflat sub acoperişul procesului lent şi întârziat al dezvoltării relaţiei de producţie, al acumulării capitalurilor dar şi situaţiei socio-politică şi culturală a ţărilor române din acea perioadă “ .

În elaborarea acestei lucrări, în primă fază, am consultat mai multe cărți de specialitate precum “ Repere ale evolutiei contabilitatii” ,”Contabilitatea in perspectiva”, “Reforma contabilităţii româneşti-între modelele francez şi anglo-saxon” cu scopul de a-mi face o imagine cât mai bună asupra momentului apariţiei primelor lucrări din domeniul contabilităţii ,modul în care aceasta a evoluat de-a lungul timpului precum şi personalitatile care au contribuit la aceasta evoluţie.

Pentru a putea raspunde la întrebarea : care au fost marile personalităţi ale contabilităţii româneşti este necesar sa definim punctul de interes comun al acestora : contabilitatea. Considerăm un bun punct de plecare propriile lor opinii referitoare la modul de definire al acestei ştiinţe. Aşa cum ne-am fi asteptat exista diferite abordări, astfel profesorul Ioan Evian afirmă că “ contabilitatea si tehnica contabila sunt doua laturi diferite. Contabilitatea este un laborator de creaţie din care au izvorat principii, teorii şi norme privitoare la mişcarile de valori realizate prin desfaşurarea fenomenelor economice şi sociale”. Această afirmaţie este categoric respinsă de către profesorul Dumitru Voina, care nu poate privi contabilitatea ca o ştiinţă independentă. La baza acestei concepţii stă argumentul conform căruia “cine vrea sa gandescă contabil, trebuie să poată gândi economic. Cine înţelege contabilitatea, poate oricând s-o aplice, dar cine o aplică nu inseamna ca o şi intelege”.

Pornind de la tehnicile şi practicile aparent rudimentare s-a dat startul unui drum extrem de lung şi în continua dezvoltare în ceea ce priveşte cercetarile ştiinţei contabile. Pentru o vizualizare mai bună a preocupărilor legate de istoria contabilităţii autohtone considerăm necesară prezentarea succintă a evoluţiei contabilităţii româneşti, privite ca o componentă culturală. Astfel, gândirea şi practica contabilă românească au urmat următorul parcurs:

I. Etapa formării literaturii contabile româneşti: cuprinde perioada apariţiei primelor lucrări de contabilitate în limba română, de fapt traduceri după autori străini. Treptat, apar şi manuale de contabilitate elaborate de autori români care încearcă să-şi precizeze poziţia faţă de aspectele prezentate şi să-şi demonstreze originalitatea.