Evaluarea Valorilor Mobiliare Emise de Societățile pe Acțiuni

În vederea procurării capitalului financiar de care au nevoie, firmele pot emite valori mobiliare pe care le lansează pe piaţă pentru a fi cumpărate de investitori. O valoare mobiliară este un document care dă proprietarului acesteia (investitorului) un drept pentru fluxuri viitoare de numerar. Ea poate re¬prezenta un drept de proprietate asupra unui activ (cazul acţiunilor) sau un drept pentru rambursarea fondurilor împrumutate cu dobânzile aferente (cazul obligaţiunilor). Documentele respective pot fi sub forma unei piese de hârtie (certificat de acţionar sau o obligaţiune) sau o înscriere într-un registru (forma dematerializată).

Tehnica actualizării veniturilor viitoare, respectiv determinarea valorii prezente a acestora, poate fi aplicată la evaluarea oricărui activ financiar, ca de altfel a oricărui activ real. Deoarece unul din scopurile gestiunii financiare îl constituie maximizarea valorii prezente nete a firmei, conducătorii firmei trebuie să cunoască cum se determină preţul unei acţiuni, ca reflectare a aprecierii investitorilor despre valoarea firmei. Un conducător financiar este interesat de valoarea acţiunilor unei firme, deoarece orice decizie financiară este judecată prin prisma efectului acesteia asupra preţului acţiunilor firmei. Conducătorul financiar este, de asemenea, interesat de valoarea obligaţiunilor firmei, deoarece aceasta determină costul finanţării prin datorii.

Investitorii evaluează activele pe baza potenţialului acestora de a genera fluxuri de numerar. Deoarece investirea implică o angajare de fonduri (plătirea unui preţ) în anticiparea fluxurilor de numerar, investitorii evaluează un activ (sau determinarea preţului maxim pentru obţinerea lui) la un nivel care să asigure acestora ratele de venit solicitate.

Această metodă de evaluare presupune conceptul de valoare prezentă. Valoarea unui activ este dată de valoarea prezentă a fluxurilor de numerar viitoare generate de acesta, actualizată la rata de venit solicitată de investitori. Această metodă este cunoscută ca modelul actualizării fluxului de numerar. Evaluarea utilizează rata solicitată de venit ca rată de actualizare deoarece fluxurile de numerar viitoare ale activului trebuie să producă o rată a venitu¬lui egală cu rata venitului solicitată de investitor.

Din această cauză modelul arătat mai este cunoscut ca metoda capitali¬zării venitului. Modelele de evaluare a acţiunilor şi obligaţiunilor discutate în acest capitol sunt cazuri specifice ale tehnicii generale de actualizare a flu¬xurilor de numerar.

Aplicarea modelului actualizării fluxului de numerar include :

1. Estimarea fluxurilor de numerar nete şi periodicitatea lor;

2. Determinarea unei rate de venit solicitată care reflectă riscul investi¬ţiei;

3. Calcularea valorii prezente a fluxurilor de numerar aşteptate utili¬zând rata de venit solicitată ca rată de actualizare.

Preţul de piaţă al unei valori mobiliare este valoarea sa de schimb. Întru¬cât valoarea prezentă a unui activ este preţul maxim pe care cineva este dis¬pus să-1 plătească pentru acest activ, un investitor caută să cumpere un activ financiar (acţiune sau obligaţiune) când preţul acestuia este mai mic sau egal cu valoarea sa prezentă. Deci, într-o piaţă concurenţială, preţul unui activ tre¬buie să reflecte valoarea prezentă a acestuia. Generalizând, putem spune că, în finanţe, valoarea firmei este valoarea prezentă a fluxurilor de numerar aşteptate a fi realizate. Această valoare este diferită de valoarea contabilă, care este o valoare statică (istorică) şi care nu-1 interesează pe investitor.

3.1. Evaluarea acţiunilor

Există două teorii despre determinarea preţului unei acţiuni. Prima, teo¬ria valorii intrinseci (valorii adevărate) nu poate explica preţul acţiunii la un moment dat (într-o anumită zi), dar ea indică direcţia în care preţul acţiunii se va mişca pe termen lung. Conform acestei teorii, preţul acţiunii depinde de valoarea firmei care, în scopul unei afaceri de durată, se bazează pe valoa¬rea prezentă a fluxurilor de numerar (profiturile) ce vor fi realizate de firmă. Preţul acţiunii dintr-o anumită zi poate fi explicat de o altă teorie care arată că preţul este determinat numai prin jocul cererii şi ofertei dintr-o anu¬mită zi. La rândul său, cererea dintr-o zi poate depinde de neinformarea in¬vestitorilor care acţionează pe bază de intuiţie, precum şi datorită naturii în¬tâmplătoare a coordonării noii informaţii intrate pe piaţă. Aceasta ar putea ajuta la explicarea fenomenului "mersului întâmplător" al mişcării preţurilor acţiunilor care a fost observat de numeroşi cercetători ai acestui subiect.

Firmele emit acţiuni comune cu intenţia fundamentală de a creşte capita¬lul pe termen lung Unele firme emit, de asemenea, acţiuni preferenţiale (cu dividend fix obligatoriu). Valoarea fiecărui tip de acţiune existentă la inves¬titori depinde de fluxurile de numerar aşteptate: fluxul plăţilor de dividende plus preţul aşteptat de investitor să-1 primească prin vânzarea acţiunii. Fluxul numerarului aferente acţiunilor preferenţiale este diferit de cel al acţiunilor comune deoarece acţiunile preferenţiale plătesc, în mod obişnuit, dividende într-o sumă constantă. Această sumă este fixată cu ocazia primei emisiuni. Acţiunile comune nu promit un anumit dividend şi deci calculele de evaluare trebuie să ia în considerare incertitudinea.