CAPITOLUL 1: SISTEMUL INFORMATIONAL FINANCIAR - CONTABIL 1.1. Definirea, sfera de actiune si reglementarea contabilitatii financiare Aparuta din nevoia de a cunoaste si a gestiona in conditii de eficienta valorile economice separate patrimonial, contabilitatea se organizeaza in toate entitatile economice: intreprinderi, banci si alte institutii financiare, institutii publice si organizatii nonprofit. Dintre toate acestea intreprinderile sunt cele mai numeroase si mai semnificative ,,entitati contabile". In cadrul acestui capitol ne propunem sa tratam o serie de aspecte legate de: definirea contabilitatii financiare, tipurile de entitati economice, normalizarea si reglementarea contabilitatii precum si de principiile si conventiile contabile. 1.1.1. Definirea contabilitatii financiare Contabilitatea financiara, ca principala sectiune a contabilitatii unei entitati, are ca obiect urmarirea, controlul si prezentarea fidela a circuitului economic al entitatii luat in totalitatea si structuralitatea sa, in scopul de a furniza celor care iau decizii economice informatii utile cu privire la activele, datoriile, pozitia financiara, profitul sau pierderea entitatii. Caracteristica de baza a contabilitatii generale (financiare) este aceea ca are la baza norme unitare privind organizarea si conducerea acesteia, prevazute de lege, care au caracter obligatoriu pentru toate entitatile. Legea contabilitatii nr. 82/1991, modificata si republicata defineste contabilitatea ca fiind ,,o activitate specializata in masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii precum si a rezultatelor obtinute de persoanele juridice si fizice". In raport cu cele mai reprezentative culturi contabile contemporane: europeana si anglo - saxona, se remarca doua concepte cu privire la organizarea contabilitatii: monist si dualist. Conceptul monist presupune existenta unui singur circuit contabil, adica o singura contabilitate atat pentru latura interna cat si pentru cea externa a activitatii entitatii. Conceptul dualist are in vedere organizarea distincta dar corelata a celor doua laturi; contabilitatea fiind organizata in cadrul a doua circuite (sectiuni): contabilitatea financiara (generala) si contabilitatea de gestiune (manageriala). In prezent, sistemul de contabilitate aplicabil agentilor economici din Romania, este, din punct de vedere conceptual, un sistem modularizat, respectiv dualist, in sensul organizarii contabilitatii intreprinderii pe cele doua paliere: contabilitatea financiara si contabilitatea de gestiune, paliere care se completeaza reciproc sub aspect informational, ca instrumente ale procesului decizional. 1.1.2. Entitatea economica ca sfera de actiune a contabilitatii si functiunea contabila a acesteia Intreprinderea, la care ne referim in continuare, este un organism complex ce poate fi studiat din diferite puncte de vedere: juridic, economic, social. Ca entitate juridica, intreprinderea poate lua forme diferite de personalitate juridica. In aceasta calitate, intreprinderea are drepturi si isi asuma obligatii. Ca entitate economica, intreprinderea este un agent economic care angajeaza un capital intr-un proces de transformare in vederea furnizarii pe piata de bunuri si/sau servicii. Ca entitate umana si sociala, intreprinderea reprezinta cadrul de utilizare a resurselor umane in scopul desfasurarii activitatii economice. Asadar, intreprinderea: produce, adica creeaza bunuri sau servicii susceptibile sa satisfaca necesitati, deci creeaza sau adauga valoare; produce pentru piata, adica bunurile sau serviciile create sunt vandute; este independenta din punct de vedere financiar, adica produce si vinde sub propria autoritate si responsabilitate si pe propriile riscuri. Intreprinderile pot fi clasificate dupa diferite criterii: a) dupa natura obiectului activitatii lor, intreprinderile pot fi: de productie (industriale, agricole, de constructii), de comercializare a marfurilor, de prestari de servicii (transporturi, telecomunicatii, turism etc.); b) dupa forma de proprietate, se disting: intreprinderi private incluzand intreprinderi individuale (personale) care reprezinta proprietatea unui singur individ numit intreprinzator si intreprinderi societare (societati) care reunesc mai multi asociati si/sau actionari uniti prin libera vointa si initiativa; intreprinderi publice; intreprinderi mixte (semipublice sau semiprivate); c) dupa natura juridica, intreprinderile pot lua una din urmatoarele forme: - regii autonome, societati nationale, companii nationale; - societati comerciale, care la randul lor pot fi clasificate in: - societati de persoane: societati in nume colectiv (SNC) si societati in comandita simpla (SCS); - societati de capitaluri: societati in comandita pe actiuni (SCA) si societati pe actiuni (SA); - societati cu raspundere limitata (SRL), care imbina elemente ale primelor doua categorii: partile sociale nu sunt transmisibile, raspunderea asociatilor este limitata la aportul adus. - societati cooperatiste, constituite pe principiul activitatilor comune ale membrilor lor. Intre cele trei tipuri de intreprinderi, societatile comerciale sunt cele mai numeroase si, de aceea, in continuare ne vom ocupa de contabilitatea societatilor comerciale. Indeplinirea obiectului activitatii intreprinderii implica realizarea unui numar mare de activitati variate. Privita prin prisma scopului sau, contabilitatea, ca activitate practica, reprezinta una dintre functiunile intreprinderii, respectiv functiunea contabila, fiind numita astfel de M. Fayol1, care, pentru prima data la inceputul acestui secol, a propus gruparea pe functiuni a activitatilor complexe si multiple care se desfasoara intr-o unitate economica. La fel ca fiecare dintre functiunile intreprinderii, functiunea contabila a acesteia este constituita din activitati, fiecare activitate este constituita din atributii si fiecare atributie cuprinde mai multe sarcini corespunzatoare obiectivelor individuale. Astfel, contabilitatea intreprinderii cuprinde: a) activitatea de evidenta si calcul a modificarilor valorice generate de operatiile economice si financiare, pentru cunoasterea continutului si situatiei reale a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute. Aceasta activitate include ca atributii: inregistrarea cronologica si sistematica a tranzactiilor; calculatia analitica a costurilor prin prisma componentelor activitatilor consumatoare de resurse si producatoare de rezultate; intocmirea lucrarilor de inchidere a exercitiului financiar. La randul lor, fiecare dintre aceste atributii se dezvolta pe diferite sarcini concrete. b) activitatea de control, vizand asigurarea integritatii materiale si gestionarii in conditii de eficienta a valorilor economice componente ale patrimoniului. Aceasta activitate cuprinde atributii si sarcini, precum: controlul financiar preventiv asupra operatiilor economice si financiare exercitat de catre contabilul sef, inlocuitorul sau, sau de catre personalul contabil imputernicit in acest sens, pe baza documentelor justificative, cu ocazia inregistrarii lor; controlul operativ al costurilor prin folosirea unor metode adecvate acestui scop; inventarierea periodica a elementelor patrimoniale; controlul de gestiune; auditul financiar. c) activitatea de analiza, informare si comunicare privind pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie ale intreprinderii, concretizata in: asigurarea informatiilor de cunoastere operative si analitice necesare managementului intreprinderii ( in special managementului financiar); prezentarea in cadrul adunarii generale a actionarilor a situatiilor financiare anuale (bilant, cont de profit si pierdere etc.) insotite de raportul de gestiune al consiliului de administratie (raportul administratorilor) si de raportul de audit financiar (raportul auditorilor) sau raportul comisiei de cenzori, dupa caz; depunerea situatiilor financiare anuale si a altor documente de raportare contabila la organele Ministerului Finantelor; publicarea situatiilor financiare anuale, a raportului administratorilor si a 11 M. Fayol in lucrarea sa ,,Administratia industriala si generala" (traducere romaneasca de N.N.Constantinescu la Clementa, Stabiliment de arte grafice ,,Taranu", Bucuresti, 1927), distinge si delimiteaza pentru intreprindere urmatoarele functiuni: tehnica, financiara, contabila, comerciala, de personal, de securitate sau administrativa. raportului auditorilor sau al comisiei de cenzori, dupa caz, pentru informarea tertilor: actionari si asociati, clienti, furnizori, banci, alte persoane juridice si fizice interesate. Raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii in conformitate cu prevederile legii (art. 10 al.1 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata in 2005), revine administratorului unitatii care trebuie sa asigure conditiile in acest sens. Daca unitatea nu are propriul sau compartiment de contabilitate, contabilitatea poate fi organizata si condusa pe baza de contracte de prestari de servicii in domeniul contabilitatii incheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania; raspunderea pentru conducerea contabilitatii revine acestor persoane, potrivit legii si prevederilor contractuale. Persoanele care raspund de organizarea si conducerea contabilitatii trebuie sa asigure, potrivit legii, conditiile necesare pentru intocmirea documentelor justificative privind operatiunile economice, organizarea si conducerea corecta si la zi a contabilitatii, organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de activ si de datorii; respectarea regulilor de intocmire a situatiilor financiare anuale, depunerea la termen a acestora la organele in drept si publicarea lor; pastrarea documentelor justificative, a registrelor si situatiilor financiare anuale; organizarea contabilitatii de gestiune adaptate la specificul intreprinderii.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
