Consolidarea situațiilor financiare - studiu

1. Consolidarea

Grupul reprezintă un ansamblu de societăţi legate între ele în baza unei relaţii de dependenţă economică având un centru de decizie unic, cu denumirea de societate-mamă.

Nu există noţiune juridică de grup - ca persoană morală. Economicul predomină juridicul în activităţile interne, desi se analizează totuşi aspectele din punct de vedere juridic pentru că acestea există de fapt.

Ansamblul care trebuie consolidat este format din societatea-mamă şi societăţile dependente de aceasta : filialele, la care se adaugă societăţile asociate asupra cărora societatea-mamă are o influenţă semnificativă şi societăţile comune de interes.

Doar simpla publicare a bilanţurilor şi conturilor de rezultate ale societăţilor care fac parte dintr-un grup ar fi insuficientă pentru informarea terţilor şi mai ales a acţionarilor unui grup de societăţi, aceştia neputând avea informaţii semnificative la nivel de ansamblu.

Consolidarea conturilor este operatiunea care are ca scop exprimarea situaţiei şi a rezultatelor unei societăţi numite “societate-mamă” ţinând cont de legăturile financiare şi economice ale acesteia cu alte societăţi din cadrul unui perimetru de consolidare din cadrul grupului.

Obiectivul principal al situaţiilor financiare consolidate este de a furniza o informaţie utilă pentru luarea deciziilor economice şi financiare.

Conturile consolidate pot fi considerate ca având două obiective relativ independente:

• utilitate pentru informarea internă a grupului, adică un instrument de gestiune,

• utilitate în ceea ce priveşte informarea exterioară grupului.

Reglementarile legislative care stau la baza consolidarii sunt Standardele Internationale de Raportare Financiara :

• IAS 27 ”Situații financiare consolidate și separate” tratează atât aspecte referitoare la situațiile financiare consolidate cât și elemente legate de contabilizarea în situațiile financiare separate a participațiilor deținute în filiale, entități asociate și asocieri în participație.

• IAS 28 ”Investiții în entități asociate” prezintă aspecte cu privire la contabilizarea participațiilor deținute la entitățile asociate prin metoda punerii în echivalență.

• IAS 31 ”Interese în asocieri în participație” care distinge între trei tipuri de asocieri în participație: activități controlate în comun, active controlate în comun și entități controlate în comun si arata cele două metode posibile pentru contabilizarea entităților controlate în comun: integrarea proporțională și punerea în echivalență.

• IFRS 3 ”Grupări de afaceri (întreprinderi) asigură o coerență a contabilizării grupărilor de aBUCEGI TOUReri cu referențialul contabil american. Principalele aspecte abordate de acest standard sunt cele referitoare la contabilizarea grupărilor de afaceri prin metoda achiziției și tratamentul contabil al fondului comercial .

2. Metodologia întocmirii conturilor consolidate

Elaborarea conturilor consolidate presupune parcurgerea mai multor etape:

• determinarea perimetrului de consolidare şi a metodelor de consolidare utilizate;

• retratarea conturilor individuale, conturile individuale (conturi întocmite de fiecare societate inclusă în perimetrul de consolidare) trebuie să fie evaluate şi prezentate pe baza principiilor si metodelor detinute de catre grup .

• conversia conturilor societătilor aflate în străinătate în moneda de consolidare (monedasocietătii-mamă);

• cumulul conturilor individuale retratate şi convertite ;

• eliminarea operatiilor dintre societătile din cadrul grupului (operatiile reciproce şi rezultatele interne) ;

• partajul capitalurilor proprii şi eliminarea titlurilor;

• prezentarea situatiilor financiare consolidate: bilant, contul de profit şi pierdere, notele explicative, tabloul fluxurilor de trezorerie, situatia variatiei capitalurilor proprii.

Perimetrul de consolidare include ansamblul format din societatea consolidantă (societatea mamă) şi societătile consolidate, respectiv societătile asupra cărora aceasta exercită controlul exclusiv, controlul comun sau influenta notabilă.

Procentajul de control reprezintă capacitatea societătii consildante (societatea mamă) de a controla direct sau indirect o societate susceptibilă să intre în perimetrul de consolidare.

Procentajul de control este calculat pe baza drepturilor de vot, fără să se tină cont de procentajul de capital (cota de participare la capital).

Acesta se calculează ca raport între drepturile de vot detinute într-o societate şi numărul total al drepturilor de vot ale acestora. Calculul procentajului de control permite definirea perimetrului de consolidare şi a metodei de consolidare utilizate.