In conditiile economiei bazate pe lupta concurentiala, paleta elementelor comercializate pe piata se dezvolta incluzand si resursele umane. Ele fac obiectul vanzarii-cumpararii si se supun regulilor ce constituie mecanismul economiei de piata si anume: concurenta, oscilatia numarului de locuri de munca posibile, oscilatia nivelului salariului, rapoartele cerere-oferta.
Concurenta - element esential ce caracterizeaza economia de piata -inteleasa ca fiind competitia pentru ocuparea locurilor de munca oferite in economie, duce la atragerea in activitate a celor mai competente persoane, fapt ce contribuie la cresterea productivitatii muncii. Totodata, concurenta determina existenta unui numar de persoane care raman in afara muncii -aparitia somerilor, adica existenta unui anumit grad de subutilizare a fortei de munca disponibile. Asadar, apare o piata a resurselor de munca unde are loc plasarea resurselor de munca disponibile si achizitionarea acestora in limitele absorbtiei posibile in perioada data.
Factorul munca reprezinta un element determinant in procesul de creare a bogatiei. De aceea, mutatiile tehnologice si din societate au determinat redefinirea rolului factorului uman in cadrul oricarei organizatii, in particular al intreprinderii, preocupate de o mai buna gestiune a "resurselor umane".
Prezentarea factorului munca in documentele contabile trebuie sa reflecte rolul personalului in intreprindere, insa integrarea fiintei umane in universul valorilor economice si reflectarea acesteia in contabilitate ridica numeroase probleme conceptuale si metodologice, dar in aceeasi masura filosofice sau
Cresterea preocuparilor teoretice si metodologice, legate de reflectarea in contabilitate a capitalului uman si a modului cum acesta participa la crearea bogatiei, a facut posibila conturarea unui nou domeniu, contabilitatea resurselor umane, care isi asuma trei functii majore:
- sa furnizeze o informatie cifrica privind costul si valoarea indivizilor ca resurse ale unei organizatii;
- sa serveasca la luarea unor decizii, in special cele privind recrutarea, selectia si formarea personalului, adica sa furnizeze un mijloc de evaluare a politicilor de gestiune a resurselor umane;
- de a motiva decidentii in ce maniera sa adopte o perspectiva a resurselor umane, adica sa incite patronii sa-si "imagineze" salariatii ca o resursa a organizatiei, resursa ce poate sa-si sporeasca valoarea sau sa se deprecieze, in functie de modul cum este gestionata.
Pentru a putea fi contabilizat, capitalul uman trebuie comensurat valoric. Notiunea de valoare a capitalului uman nu este aceeasi pentru diferitii parteneri ai intreprinderii. Astfel, administratorii firmei sunt interesati de costul resurselor umane, pe cand investitorii prefera cunoasterea valorii resurselor umane, ca o componenta a valorii globale a elementelor necorporale ale firmei (o parte din valoarea fondului comercial).
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
