Conceptul de Valoare Justă

REZUMAT

Valoarea justă este definită ca valoarea la care poate fi tranzacționat un activ sau decontată o datorie între părți interesate și în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții desfășurate în condiții obiective.

Utilizarea valorii juste ca bază de evaluare în contabilitate presupune raportarea la valoarea de piață, evident, când există o piață activă pentru elementele supuse evaluării. Există, însă, și situații când în lipsa piețelor, pentru evaluarea anumitor elemente, trebuie să se recurgă la estimări, utilizându-se un model de evaluare a activelor sau datoriilor bazat pe actualizarea fluxurilor de trezorerie. Astfel, în locul costului istoric bazat pe documente verificabile, se procedează la contabilizarea unei estimări care ia în calcul anumiți parametri (rata de actualizare, mărimea fluxurilor și perioada de actualizare etc.) determinați prin raționamentul professional. În absența unui preț de piață, valoarea justă este reprezentată de o valoare subiectivă, atribuită în special de manageri și experți pe baza utilității pentru întreprindere a bunului evaluat.

Lacunele sistemului contabil pe baza costului istoric constituie avantaje ale evaluării pe baza valorii juste: flexibilitatea, previzibilitatea, pertinența, integralitatea, neutralitatea etc.

În prezent valoarea justă încearcă să reducă din efectele negative ale costului istoric. Odată cu dezvoltarea tot mai puternică a piețelor financiare, valoarea justă va avea un rol tot mai mare.

Cuvinte cheie: valoare, valoarea justă, cost istoric, piață activă.

INTRODUCERE

În cercetarea noastră pornim de la definirea termenului de valoare și apariția acestuia în literatura de specialitate. Valoarea a fost pomenită din cele mai vechi timpuri, primind înțelesuri diferite și îmbogățindu-și sensul treptat. Astfel, Xenofon (Economicul, I, 10) spunea: „Aceleași obiective constituie valori pentru cine știe să le folosească, iar pentru cine nu știe să le folosească nu constituie valori”.

Aristotel este cel care sesizează două însușiri de bază ale bunurilor, și anume: poate satisface o nevoie (prin utilizare) sau poate fi schimbat pe un alt bun care la rândul său este destinat satisfacerii unei nevoi, adică utilizării. El dă o nouă dimensiune valorii. Economiștii scolastici sunt cei ce au definit valoarea prin utilitatea bunului respectiv, dar și cei ce vorbesc despre un „preț exact”. Prețul exact era costul de producție sau prețul curent al pieței, preț dat de o persoană care nu poate să îl influențeze. Probabil că este cea mai timpurie apariție a noțiunii de valoare justă. Adam Smith a analizat amănunțit valoarea și i-a dat noi forme și dimensiuni. El a dezvoltat valoarea de schimb, valoare diferită de cea de întrebuințare (celebrul paradox apă-diamant) ce depinde în viziunea lui, în principal, de volumul de muncă încorporat în bun.

Sub aspect etimologic și istoric, termenul de valoare induce o anume stare de ambiguitate: pe de o parte, o utilizare a cuvântului își găsește aplicație în contextul unei persoane, pentru meritele și calitățile sale, iar, pe de altă parte, utilizarea vizează un obiect, pentru modul său de folosință.

Plecând de la semnificația sa economică termenul de valoare a căpătat o arie de răspândire din ce în ce mai mare în sfera contabilității, prin realizarea funcțiilor sale.

De aici până la valoarea justă nu a mai fost decât un pas. Un pas care a însemnat câteva sute de ani și câteva zeci de valori utilizate ca alternativă la costul istoric: costul curent, valoarea actualizată, valoarea de utilizare, valoarea în unități constante de putere de cumpărare, etc. Mai mult, în urma crizei financiare americanii pretind că încă din 1920 ei utilizau contabilitatea bazată pe valori juste și ulterior au renunțat datorită dezavantajelor lor evidente.

Trecerea de la o contabilitate bazată pe costuri istorice la una bazată pe valori juste a fost catalogată ca fiind o revoluție conceptuală în contabilitate. Obiectivul contabilității bazat pe valoarea justă este de a reflecta valorile de piață în situațiile financiare și modificările acesteia în situația consolidată a rezultatelor obținute de entitate. Acest rol pune deja numeroase probleme practice.

Plecând de la premiza că globalizarea contabilă este un proces ireversibil și ținând cont de contextul actualei crize economice mondiale pe care o traversăm am considerat ca fiind o motivație bine întemeiată, pentru demersul științific întreprins pe parcursul lucrării analiza de detaliu a masurii în care noile valori adoptate în contabilitate, și în special valoarea justă răspunde la nevoile informaționale ale utilizatorilor din ziua de astăzi. Utilizatori care nu mai vor să știe doar cum a fost perioada anterioară din punct de vedere financiar, ci vor să poată anticipa evoluția viitoare a entității pe baza informațiilor degajate de situațiile financiare.

Cercetarea a fost astfel concepută, încât să prezinte într-o succesiune logică, problematica specifică temei studiate. Astfel, în vederea realizării acestei cercetări, am stabilit următoarele obiective:

• Realizarea unui scurt istoric al termenului de valoare justă;

• Definirea termenului de valoare justă;

• Evaluarea la valoarea justă

• Stabilirea avantajelor și dezavantajelor valorii juste

• Comparea valorii juste cu alți parametri

Referitor la valoarea justă apar o serie de întrebari: cât de credibile sunt valorile juste?; cât este de ușor să audităm valorile juste?; renunțăm la costul istoric sau valoarea justă este reținută ca o conjuncție cu celelalte baze de evaluare?; care sunt implicațiile asupra măsurării performanțelor?; cât timp va mai trece până la măsurarea la valoarea justă a activelor nonfinanciare, în special a fondului comercial generat intern?

Lucrarea se încheie printr-o sinteză a principalelor concluzii cu caracter general care se desprind în urma cercetării întreprinse care au permis formularea unor opinii generale privind necesitatea, posibilitățile și perspectivele aplicării unei contabilități în valori actuale în România.

METODOLOGIA CERCETĂRII

În condițiile deprecierii unității monetare, informația contabilă elaborată pe baza costului istoric (deci, în puterea de cumpărare din momentul de intrare) devine ulterior incorectă și distorsionată. Din acest motiv a apărut necesitatea căutării unor noi baze de evaluare astfel încât informația contabilă să fie exprimată în funcție de puterea de cumpărare din momentul utilizării.