Calculul Costurilor pe Loturi și Contracte

Calculul costurilor pe loturi

Calculul pe loturi este o formă de stabilire a costurilor specifică comenzilor, unde articolele sunt fabricate pentru stocare şi vânzare. Produsele componente ale unui lot pot fi utilizate pentru diferite comenzi, deci un lot se aplică acolo unde se fabrică o cantitate de articole identice.

Cantitatea produselor componente ale unui lot se determină după primirea comenzilor de la clienţi. Întrebarea este: cum determinăm mărimea lotului, respectiv mărimea economică? Răspunsul este dat de formula:

EBQ = cantitatea economică a lotului;

Nr. u = numărul total de unităţi care vor fi produse întrun an;

Sc = Costurile de lansare a loturilor;

Cu = Costuri de stocare pe unitate de producţie.

Exemplu :

Cererea anuală de produse a unei companii este de 48.000 de unităţi, producţia efectuându-se în loturi de maxim 12.000 unităţi. Costul lansării lotului este de 750 UM şi costul anual al stocării este de 4,50 UM / unitate. Pentru determinarea EBQ se procedează astfel:

Calculul costurilor pe contracte

Calculul costurilor pe contracte este o variantă a metodei pe comenzi şi se aseamănă mult cu metoda pe activităţi.

Principalele diferenţe sunt:

- durata lungă;

- cerinţele anumitor clienţi;

- munca este în general de natura constructivă.

Caracteristicile metodei pe contracte

Definiţie: Un contract de construcţie este negociat anume pentru construirea unui bun sau a unei combinări de bunuri care se află in strânsă legătură sau sunt interdependente în privinţa designului, a tehnologiei şi a funcţiilor sau a ultimului scop de utilizare al lor. (IAS 11 – Contracte de construcţie).

Constructorii, contractanţii de construcţii civile, firmele de inginerie de construcţie şi mecanică utilizează această metodă.

- Tipuri de contracte

Contractele de construcţie sunt negociate în mai multe feluri. Există următoarele tipuri de contracte:

- Contractul cu preţ fix este un contract de construcţie stabilit unui preţ fix de contract sau unei rate fixe pe unitatea de producţie, care în unele cazuri este supus clauzelor de escaladare a preţului;

- Contractul cu cost plus este un contract de construcţie în care constructorului îi este restituit costul contractual plus un procent din aceste costuri sau un onorariu fix.

Un contract de construcţie poate fi negociat pentru construirea unui singur bun, cum ar fi un pod, o clădire, un dig, o şosea, o navă sau un tunel.

Un contract de construcţie se poate ocupa şi de construirea unui număr de bunuri care sunt strâns legate sau interdependente; exemple de astfel de contracte le includ pe acelea pentru construirea de rafinării sau de alte piese complexe de uzine sau de echipamente.

Când un contract acoperă un număr de bunuri, construirea fiecărui bun ar trebui tratată drept un contract de construcţie separat atunci când:

a) propuneri separate au fost înregistrate pentru fiecare bun;

b) fiecare bun a fost supus unor negocieri separate iar contractantul şi clientul au putut să accepte sau să refuze acea parte a contractului legată de fiecare bun;

c) costurile şi veniturile fiecărui bun pot fi identificate.

Un grup de contracte, fie cu un singur client,fie cu mai mulţi clienţi, trebuie tratat ca fiind un contract de construcţie separat atunci când:

a) grupul de contracte este negociat ca un pachet separat;

b) contractele sunt atât de legate unul de celălalt, încât drept urmare sunt parte dintr-un proiect individual cu un profit total marginal;

c) contractele sunt realizate în acelaşi timp sau într-o ordine continuă.

Un contract poate asigura construcţiei un bun adiţional la cererea clientului sau poate fi amendat cu includerea construirii unui bun adiţional. Construirea bunul adiţional ar trebui tratată ca un contract de construcţie separat atunci când:

a) bunurile diferă semnificativ în design, tehnologie sau funcţie faţă de bunul sau bunurile cuprinse în contractul original;

b) preţul bunului este negociat fără să se ţină cont de preţul contractului original.

- Costurile contractelor

Costurile contractelor ar trebui să cuprindă:

- Costurile aflate în legătură directă cu contractul specificat;

- Costurile care sunt atribuibile activităţii contractului în general şi care pot fi alocate contractului;