Auditul a fost cunoscut la inceputurile secolului al XVIII-lea, fara a fi precizata data exacta sau localizarea geografica intr-un stat. Istoria economica delimiteaza mai multe etape ale auditului, diferentiate infunctie de categoria sociala care ordona auditul, numiti ordonatori de audit, in functie de auditori si de obiectivele auditului. Pana la inceputul secolului al XVIII-lea, auditul era ordonat de regi,imparati, biserica si stat cu un singur obiectiv: cel de pedepsire a hotilor pentru frauda si prevenirea unor astfel de fapte cu scopul de a proteja patrimoniul propriu
al acelei entitati. Auditorii erau numiti din randul preotilor si primau calitatile morale ale acestora.
Framantata istorie a sec. al XVIII-lea pana la jumatatea sec. al XIX-lea a produs schimbari si in randul ordonatorilor de audit. Statele, tribunalele jurisdictionale si actionarii au luat locul vechilor clase sociale, iar auditorii erau preferati din categoria celor mai buni contabili. Auditul isi extinde obiectivele asupra reprimarii fraudelor, a pedepsirii celor care le produceau si a cautarii solutiilor, pentru pastrarea integritatii patrimoniului. Sfarsitul secolului al XIX-lea contureaza relatia intre auditati si auditori alesi din randul profesionistilor contabili sau juristi. Obiectivul lor: atestarea realitatii situatiilor financiare, cu scopul de a evita erorile si frauda.
Primele patru decenii ale secolului XX, auditul este realizat de profesionisti specializati in audit alaturi de contabili. Lucrarile erau comandate de stat si de actionari. Perioada anilor 1940-1970, cand comertul international se dezvolta, este dominata de schimburi intre state cu bunuri si servicii, ordonatorii de audit isi largesc sfera in randul bancilor, patronatului si al institutiilor financiare datorita pietelor de capital.
Executarea auditului era realizat de profesionisti de audit si contabilitate, iar obiectivele cunosc o forma elevata de atestare a sinceritatii si regularitatii situatiilor financiare. In aceasta perioada, datorita dezvoltarii profesiei contabile si a influentelor asupra cadrului contabil conceptual, anglosaxonii dezvolta activitatea de audit pe continentul european. Doua decenii mai tarziu (1970-1990), obiectivele auditului sunt orientate spre atestarea controlului intern, respectarea cadrului conceptual contabil(postulate, principii si reguli de evaluare) si a normelor de audit. Cei care ordonau auditul sunt statele, tertii, actionarii, bancile,intreprinderile s.a., iar auditorii sunt tot profesionisti de contabilitate si consiliere, organizate ca profesii liberale, independente, societati de expertiza si audit.
Astazi, fenomenele social economice sunt complexe si nu mai pot fi analizate multilateral pentru a clarifica anumite aspecte decat cu concursul specialistilor de inalta probitate morala si profesionala. Faptele analizate, operatiunile si documentele aveau ca scop formularea unor opinii care atestau imaginea fidela a conturilor, calitatea controlului intern, respectarea normelor si protectia contra fraudelor nationale si internationale.
Auditorii, ca specialisti cu o pregatire teoretica superioara, cu o autoritate si competenta, sunt denumiti experti. Isi face aparitia activitatea de expertiza, care reuneste profesionisti cu cunostinte teoretice si practice care, in urma contractelor primite de la terti, cerceteaza situatiile financiare. In tara noastra, profesia contabila a fost umbrita la limita simplului functionar de aplicare a celor mai simple operatii matematice, in lunga istorie a deceniilor comuniste. Dupa aproape 55 de ani (1994), aceasta profesie onorabila si responsabila este repusa in drepturile sale.
Expertul contabil, conform reglementarilor legale in vigoare, are dreptul sa audieze bilantul contabil. Multi autori1 din tara noastra si din strainatate au definit activitatea de audit ca fiind examinarea profesionala a unei informatii cu scopul de a exprima o opinie responsabila si independenta in raport cu un criteriu de calitate. Conform normelor nationale de audit, ,,o misiune de auditare a situatiilor financiare are ca obiectiv exprimarea de catre auditor a unei opinii potrivit careia situatiile financiare au fost stabilite, in toate aspectele lor semnificative, conform unei referinte contabile identificate".
Referintele contabile pot fi:
- normele contabile internationale
- normele contabile nationale
- alte referinte contabile bine precizate si recunoscute.
1.2. AUDITUL FINANCIAR CONTABIL - PREZENT SI VIITOR
Produsul contabilitatii il reprezinta informatia contabila, iar obiectivul sau este obtinerea unei imagini fidele a situatiilor financiare anuale care cuprind ,,bilantul contabil, contul de profit si pierdere, situatia fluxurilor de trezorerie si notele la conturile anuale".
Situatiile financiare trebuie sa furnizeze informatii care prezinta fidel rezultatele si pozitia financiara a intreprinderii, reflecta realitatea economica a tranzactiilor realizate, sunt impartiale, prudente, relevante si credibile. Pentru realizarea calitatii informatiilor prezentate in situatiile financiare se vor aplica prevederile Standardelor de Contabilitate Nationale relevante si/sau Standardele de Contabilitate Internationale pentru a oferi o imagine fidela a patrimoniului, a profitului (pierderii) si a fluxurilor de trezorerie.
Diversitatea activitatilor economico-financiare, dezvoltarea pietelor de capital, a institutiilor bancare, etc. au condus la cresterea complexitatii lucrarilor contabile ce pot atrage erori in prelucrarea datelor, interpretarea si evaluarea lor cu consecinte negative asupra deciziilor utilizatorilor de informatii contabile. Mai mult, producatorii de informatii contabile nu sunt neutri fata de operatiunile efectuate si, implicit, conturile anuale, ceea ce ridica semne de indoiala cu privire la obiectivitatea profesionistului contabil. Susceptibilitatea realitatii informatiei contabile cuprinse in situatiile financiare anuale poate fi data si de calitatile moral-profesionale ale producatorilor de informatii .La randul lor, utilizatorii informatiei contabile ,,investitorii, salariatii, creditorii, furnizorii si alti creditori, clientii, guvernele si administratiile, publicul", sub influenta unor medii economice, culturale, politice si juridice diverse, au
interese diferite asupra nevoii de informare.
Conflictul de interese intre utilizatorii si producatorii de informatie contabila trebuie estompat de activitatea unei elite profesionale in domeniu, reprezentata de auditori care au, prin efectul legii, calitatea de expert contabil, contabil autorizat cu studii economice superioare, societati de expertiza, cenzori etc., inscrisi ca
membri in Camera Auditorilor.
Scopul activitatii auditorilor este acela de a restabili o incredere rezonabilaintre producatori si utilizatori ai informatiei contabile. Astfel, auditorii contribuie la protejarea intereselor diferitelor categorii de beneficiari ai informatiei contabile, atunci cand acestia iau decizii economice.Standardul International de Contabilitate nr. 1 arata ca ,,informatia financiara are ca obiectiv furnizarea unei informatii utile in luarea deciziilor
economice si financiare". Obiectivul de utilitate al informatiei este preluat in toate cadrele conceptualede contabilitate.
Prin audit se intelege examinarea profesionala efectuata de o persoana autorizata, independenta, in vederea exprimarii unei opinii motivate asupra imagini fidele a situatiilor financiare anuale. Situatiile financiare trebuie sa furnizeze informatii utile
Editura Ceccar, 2003
- Dr. Petre Popeanga, Control Financiar si Fiscal, Editura CECCAR, 2004
*** Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata
*** H.G. nr. 831/1997 pentru aprobarea formularelor comune privind activitatea financiara si contabila si a normelor metodologice privind intocmirea si utilizarea acestora, cu modificarile si completarile ulterioare
*** Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare
*** O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata
*** OMFP nr.1849/2003 privind personalizarea formularelor tipizate cu regim special, comune pe economie
*** OMFP nr.1753/2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea inven tarierii elementelor de activ si de pasiv si ale Legii contabilitatii nr.82/1991, republicata
*** OMFP nr. 967/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, privind aprobarea Metodologiei de solutionare a deconturilor cu sume negative de taxa pe valoarea adaugata cu optiune de rambursare ,
**** O.M.F.P nr. 2226/2006 privind utilizarea unor formulare financiar-contabile de catre persoanele prevazute la art.1 din Legea contabilitatii nr.82/1991, republicata
*** O.M.F.P nr. 2217/2006 privind organizarea evidentei in scopul taxei pe valoarea adaugata
*** H.G. Nr. 495/2007 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
