INTRODUCERE . 2 CAP. I OPERATIILE DE CONSOLIDARE PROPRIU-ZISA . 3 1.1. Prelucarea si cumularea elementelor din bilanturile si din conturile de profit si pierdere ale societatii mama, ale societatilor consolidate prin integrare proportionala . 3 1.2.Eliminarea operatiilor si conturilor reciproce . 3 1.2.1.Reconciliere conturilor reciproce . 3 1.2.2.Eliminarea conturilor reciproce . 3 1.2.3.Eliminarea rezultatelor interne . 4 1.3.Eliminarea titlurilor in contrapartida cu cota-parte din capitalurile proprii existente in momentul achizitiei . 4 CAP. II ASPECTE PRACTICE REFERITOARE LA OPERATIUNILE DE PRECONSOLIDARE A CONTURILOR SI OPERATIUNILE DE CONSOLIDARE PRORPRIU-ZISA . 5 2.1.Aspecte practice referitoare la operatiunile de preconsolidare a conturilor . 5 2.1.1 Omogenizarea metodelor de evaluare si de prezentare a conturilor la nivelul intregului grup. 5 2.1.2. Contabilizarea impozitelor amanate . 6 2.1.3. Retratarea inregistrarilor pur fiscale . 7 2.2. Aspecte practice referitoare la operatiunile de consolidare propriu-zisa . 7 2.2.1. Eliminarea operatiilor si conturilor reciproce . 7 2.2.2. Partajul capitalurilor proprii si eliminarea titlurilor . 8 CAP. III CONCLUZII . 9 BIBLIOGRAFIE . 10
INTRODUCERE Primele publicari de conturi consolidate s-au realizat in Statele Unite, inca de la inceputul secolului trecut. Structurile economice, dinamismul pietelor financiare si sistemul juridic de grupare a intreprinderilor, in tarile anglo-saxone si in lumea americana, au favorizat expansiunea practicilor care vizau consolidarea conturilor. Primele legislatii care au impus intocmirea de conturi concolidate au aparut in SUA, in anul 1933, si in Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, in anul 1948. Pentru realizarea dezideratului de integrare europeana, la mijlocul deceniului descris de anii`70, a aparut nevoia de armonizare a normelor privind consolidarea conturilor. Prima propunere de directiva europeana, care viza conturile de grup, a fost publicata in 1976. Ea a stat la originea directivei a 7-a. Lunga evolutie a acestei directive a fost determinata de divergentele in abordarea conceptului de grup. Directiva avea sa fie aprobata abia in anul 1983. Reglementarea europeana nr.1600 din 19 iulie 2002 prevedea ca directivele contabile vor continua sa se aplice societatilor cotate care vor publica situatiile lor financiare, conform standardelor IFRS. Deci, era necesar ca directivele sa fie revizuite pentru a le moderniza si pentru a suprima incompatibilitatile eventuale cu standardele IFRS actuale si viitoare. In acest cadru, Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene au adoptat definitiv la 18 iunie 2003 directiva 2003/51/CE, care viza modernizarea si actualizarea textelor contabile europene (adica directiva a 4-a) ce regizeaza elaborarea conturilor anuale ale societatilor, Directiva a7-a relativa la conturile consolidate. Aceste directive completeaza reglementarea europeana IFRS 2005 ( reglementarea CE, considerentul 3). Ele au trebuit sa fie transpuse in dreptul national al statelor membre, cel tarziu pana la 1 ianuarie 2005. Aceasta modernizare nu trebuia confundata cu noua abordare intreprinsa de Comisia Europeana, care viza modernizarea dreptului societatilor si intarirea guvernantei intreprinderilor in UE. Ca atare, directivele contabile vor ramane importante in pofida aplicarii viitoare a standardelor IFRS. Ele vor conserva, in continuare un rol primordial, in mediul societatilor europene. Grupurile de societati detin astazi o pondere mare in economia mondiala. Cateva zeci de grupuri asigura cea mai mare parte in activitati industriale si financiare, in principalele tari industrializate. Societatile multinationale au filiale in majoritatea tarilor lumii, iar forta lor economica si financiara depaseste cu mult pe cea a unor state. In zilele noastre grupurile de societati reprezinta o realitate la fel de importanta ca si intreprinderea. Formate in jurul unei societati care le asigura conducerea, grupurile reunesc intreprinderi independente din punc de vedere juridic, dar legate strans intre ele prin participatii si relatii contractuale. Se poate afirma ca grupurile de societati exprima o realitate din ce in ce mai pregnanta in lumea afacerilor. Fenomenele de contituire de grupuri au luat in ultimii zece ani o mare amploare si au cuprins o gama larga de sectoare de activitate. Varful economiilor dezvoltate este constituit din marile grupuri industriale, comerciale, bancare sau formate mai noi, dintr-o structura compozita. Desi in cazurile cele mai intalnite grupurile cuprind intreprinderi mari, structura de grup este adoptata tot mai frecvent si de intreprinderile mici si mijlocii. Pentru realizarea lor de crestere si concentrare societatile comerciale procedeaza la achizitia de titluri de participare. O atare politica se inscrie pe unda inclinatiei naturale a intreprinderilor de a devenii cat mai putin vulnerabile si cat mai performante. Obiectivele acestei lucrari sunt de a prezenta importanta consolidarii conturilor, modalitatile de realizare a acestui proces, detalierea etapelor care trebuiesc parcurse pentru a obtine situatii financiare consolidate, incluzand aspecte practice. CAP. I OPERATIILE DE CONSOLIDARE PROPRIU-ZISA Retratarea situatiilor financiare individuale si conversia acestora sunt urmate de operatiile de consolidare propriu zisa. Acestea impun parcurgerea urmatoarelor etape de lucru: ? prelucrarea si cumularea elementelor din bilanturile si din conturile de profit si pierdere ale societatii mama, ale societatilor consolidate prin integrare globala si ale societatilor consolidate prin intergrare proportionala; ? eliminarea operatiilor si conturilor reciproce; ? eliminarea titlurilor in contrapartida cu cota-parte din capitalurile proprii existente in momentul ahizitiei. 1.1. Prelucarea si cumularea elementelor din bilanturile si din conturile de profit si pierdere ale societatii mama, ale societatilor consolidate prin integrare proportionala Elementele din bilanturile si conturile de profit si pierdere ale societatii-mama, ale societatilor consolidate prin integrare globala si ale socitatilor consolidate prin integrare proportionala sunt cumulate post cu post. Atunci cand ansamblul consolidabil este restans la maximum sapte-opt societati, se utilizeaza ca suport de consolidare tabloul de consolidare.Dincolo de aceasta limita, securitatea ceruta de reusita consolidarii solicita inregistrarea operatiilor intr-un jurnal de consolidare. In cayul utilizarii tabloului de consolidare, tabelul trebuie sa contina cel putin urmatoarele elemente de activ, de pasiv, de cheltuieli, de venituri; o coloana pentru societatea mama; cate o coloana pentru fiecare societate consolidata prin integrare globala sau prin integrare proportionala; o coloana de total; o coloana de corecturi si o coloana cu situatia in bilantul consolidat si in contul de profit si pierdere consolidat. In cazul utilizarii jurnalului de consolidare, pentru societatea-mama si pentru fiecare societate consolidata prin inegrare globala sau prin integrare proportionala se preiau, din situatiile financiare individuale, posturile bilantiere de activ, in debit, si cele de pasiv, in credit, incluiv postul de rezultate. Apoi se preiau, in debit, conturile de cheltuieli, redeschise pentru consolidare, si in credit, conturile de venituri, redeschise pentru consolidare. Dupa aceste preluari, rezultatul inscris in contul de profit si pierdere balanseaza rezultatul inscris in bilant. Astfel, in jurnalul de consolidare se pastreaza toate posturile de bilant si de gestiune (de cheltuieli si de venituri), cu exceptia postului rezultatul exercittiului, care este eliminat. Preluarea elementelor din bilanturi si din conturile de profit si pierdere se realizeaza astfel: in proportie de 100% pentru societatea mama si pentru societatile consolidate prin metoda integrarii globale si doar la nivelul procentajului de interes pentru societatile consolidate prin integrare proportionala. 1.2.Eliminarea operatiilor si conturilor reciproce Eliminarea operatiilor si conturilor reciproce reprezinta o activitate extrem de importanta, deoarece situatiile financiare consolidate trebuie sa prezinte pozitia financiara si performantele grupului vizavi de mediul extern. Realizarea sa practica necesita insa efectuarea unor lucrari de reconciliere a operatiilor si conturilor reciproce intre societatile membre ale aceluiasi grup. Aceste lucrari vizeaza inventarierea operatiilor si conturilor reciproce, identificarea divergentelor intre sumele declarate de fiecare societate si eliminare divergentelor respective. 1.2.1.Reconciliere conturilor reciproce Situatiile finaciare individuale ale societatilor membre ale unui grup contin conturi reciproce (creante asupra clientilor, datorii fta de furnizori, imprumuturi acordate, imprumuturi primite etc.) ale caror solduri nu sunt intotdeauna egale. Eventualele diferente se pot justifica prin: decalaje intre datele de contabilizare, litigii, diferente de curs valutar, erori semnificative, efecte comerciale scontate, dar neajunse la scadenta, si date diferite de inchidere a exercitiului. 1.2.2.Eliminarea conturilor reciproce Conturile reciproce se refera la creante si datorii reciproce ) clienti si furnizori; imprumuturi acordate si imprumuturi primite; efecte de primit si efecte de platit), precum si la venituri si cheltuielireciproce ( venituri din servicii prestate si cheltuieli cu servicii; venituri din dobanzi si cheltuieli cu dobanzi).
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
