Aspecte privind Contabilitatea Stocurilor în Viziunea IAS 2 și a Reglementărilor Naționale

1. Introducere

IAS 2 Stocuri a fost publicat de Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate în decembrie 1993. El a înlocuit IAS 2 Evaluarea şi prezentarea stocurilor în contextul sistemului de cost istoric (publicat iniţial în octombrie 1975).

În decembrie 1997, Comitetul Permanent pentru Interpretări a publicat SIC-1 Consecvenţă – Diferite metode de determinare a costurilor stocurilor.

În 1991 şi 2000 au fost făcute amendamente limitate la IAS 2.

În aprilie 2001, consiliul pentru standarde internaţionale de contabilitate (IASB) a decis ca toate standardele şi interpretările emise în cadrul Regulamentelor anterioare să continue să fie aplicabile, cu excepţia cazului în care sau până când sunt amendate sau retrase.

În decembrie 2003, IASB a publicat un IAS 2 revizuit care a înlocuit şi SIC – 1.

IAS 2 a fost amendat de IFRS 8 Segmente de activitate (publicat în noiembrie 2006).

Consiliul pentru Standarde Intenaţionale de Contabilitate a elaborat standardul IAS 2 revizuit ca parte a proiectului său de Îmbunătăţire a Standardelor Internaţionale de Contabilitate. Obiectivele proiectului au vizat reducerea sau eliminarea alternativelor, redundanţelor şi conflictelor din candrul standardelor, tratarea unor probleme de convergenţă şi efectuarea altor îmbunătăţiri.

În cazul IAS 2, principalul obiectiv al Consiliului a fost o revizuire limitată în vederea reducerii alternativelor pentru evaluarea stocurilor.

Principalele modificări faţă de versiunea anterioară a IAS 2 se referă la:

- Obiectiv şi arie de aplicabilitate: clarificarea ariei de aplicabilitate, excluderi din aria de aplicabiliate;

- Costul stocurilor: costul de achiziţie şi alte costuri;

- Formule de determinare a stocurilor: consecvenţă, interzicerea LIFO ca formulă de determinare a costului;

- Recunoaşterea drept cheltuială;

- Prezentarea informaţiilor: stocuri înregistrate la valoare justă minus costurile de vânzare, diminuarea valorii contabile a stocurilor.

Începând cu data de 1 ianuarie 2006, operatorii economici din România aplică Reglementările contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.752/30.11.2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene (M.O. nr. 1.080/30.11.2005), cu modificările şi completările ulterioare.

2. Obiectivul IAS 2 Stocuri

Obiectivul acestui Standard este acela de a descrie tratamentul contabil pentru stocuri. O problemă fundamentală în contabilizarea stocurilor o constituie valoarea costului ce urmează a fi recunoscută drept activ şi reportată până când veniturile aferente sunt recunoscute. Acest Standard furnizează recomandări referitoare la determinarea costului şi la recunoaşterea ulterioară drept cheltuială, incluzând orice diminuare a valorii, până la valoarea realizabilă netă. De asemenea, Standardul furnizează recomandări cu privire la formulele de determinare a costului care sunt utilizate la calcularea costurilor stocurilor.

Aşadar, scopul Standardului este recunoaşterea, măsurarea şi evaluarea stocurilor, adică determinarea valorii la care acestea vor fi recunoscute în bilanţ şi vor influenţa contul de profit şi pierdere, oferind o altenativă acelor tratamente contabile care, prin creşterea şi descreşterea valorii stocului, determinate de acestea, ajustează profiturile în concordanţă cu ceea ce este avantajos pentru conducere.

Standardul tratează evaluarea şi contabilizarea stocurilor, respectiv determinarea valorii la care stocurile se înregistrează la categoria activelor, ca active curente, recunoscute în situaţiile financiare, valoarea ce va fi raportată până în momentul realizării acestora ca venit din vânzări. Ca atare, Standardul vizează evaluare stocurilor în bilanţ, precizând care sunt cheltuielile ce vor fi luate în considerare pentru calculul costului acestora, fixând astfel reguli de evaluare la închiderea exerciţiului.

3. Aria de aplicabilitate

IAS 2 se aplică tuturor stocurilor, cu excepţia: producţiei în curs de execuţie în cadrul contractelor de construcţie (IAS 11); instrumentelor financiare (IAS 32); activelor biologice legate de activitatea şi de producţia agricolă în momentul recoltării (IAS 41).