Mânăstirea Tismanei

Cetatea Tismanei

In lucrarile stiintifice de specialitate, datarea bisericii de la Tismana intr-o alta perioada decat cea in care a fost construita, se explica prin acreditarea ideii, nesustinuta de argumente documentare, prin care lacasul ar fi fost demolat si apoi refacut, candva, in prima jumatate a secolului al XVII-lea.

Dovezile arheologice pot avea o insemnatate deosebita in analiza problemelor legate de cronologia bisericii manastirii Tismana. In 1934, au fost intreprinse sapaturi, conduse de Virgil Draghiceanu. Ele au cuprins o mare parte a interiorului edificiului si s-au extins si in afara sa. Cercetarile din 1934, au dus pe Virgil Draghiceanu la concluzia ca biserica este in totalitatea ei, biserica lui Radu - voda din veacul al XIV-lea, precizand ca ,,sapaturile facute in curte, nu au rele?vat nici o urma de fundatie a unei alte biserici; de asemenea, sapaturile din naosul bisericii, unde am gasit pamant virgin, nu ne-au dat nici o urma de daramaturi".

Minutioasa analiza a monumentului, intreprinsa de Dj. Boskovic, dupa decaparea tencuielilor, la inceputul lucrarilor de mai tarziu, conduse arhitectul E. Costescu, duceau pe savantul sarb la opinia ca biserica Sfantului Nicodim a fost demolata, cel putin in parte, dovada fiind, atat refolosirea in zidarie a mai multor blocuri de tuf pastrand urme de tencuiala pictata, cat si tinand seama de inscrip?tia de pe ancadramentul de la intrare in pronaos, care indica ca aceasta recons?tituire ar data din 1541-1542.

Dupa publicarea observatiilor lui Boskovic, parerile multor specialisti pla?seaza actualul lacas in prima jumatate a sec. al XVI-lea, neaducand alte argu?mente, in afara celor aduse de savantul sarb, de altfel nefondate.

N. Ghika - Budesti avea sa considere ca ,,biserica de astazi, este tot cea de la Radu I, insa transformarile si remanierile, mai ales cele de la fatade, refacute de atatea ori, au schimbat infatisarea arhitectonica de la origine, care nu se mai gaseste nicaieri"; ceea ce este mai greu de deslusit este arhitectura monumentului, acesta ,,fiind cel mai deosebit al epo?cii sale si cel mai dificil de analizat dato?rita starii in care s-a pastrat"; C.Moisescu, chiar invoca si analogii tipologice cu o serie de monumente din Taratul Tarnovului, de secol XIII.