Clasificarea Bunurilor Imobile

INTRODUCERE

Pe parcursul întregii istorii şi civilizaţii omul a considerat căpămîntul şi tot ce este legat de el, construcţii, plantaţii, drept cele mai importante resurse pentru satisfacerea atît a necesităţilor vitale cît şi pentru susţinerea activităţilor economice. Pămîntul este considerat drept unicul şi cel mai principal mijloc de producere. Dezvoltarea procesului de privatizare, adica trecerea dreptului din proprietate publică in proprietate privată incepea sa se dezvolte piața imobiliară.

Fiind baza activităţii vitale ale omului şi a societăţii în întregime, bunurile imobile reprezintă un obiect deosebit al circuitului pe piaţă, al proprietăţii şi al dirijării. De această caracteristică ţine cont statul prin formarea sistemelor de control a eficienţei utilizării bunurilor imobile la toate etapele ciclului vital al acestor bunuri. Din punct de vedere economic, un bun imobiliar reprezintă un obiect care cere direcţionarea permanentă şi periodică a investiţiilor pentru conservarea şi dezvoltarea lui. La categoria de bunuri imobile se raportă terenurile, porţiunile de subsol, obiectele acvatice separate, plantaţiile prinse de rădăcini, clădirile, construcţiile şi orice alte lucrări legate solid de pămînt, precum şi tot ceea ce, în mod natural sau artificial, este încorporat durabil în acestea, adică bunurile a căror deplasare nu este posibilă fără a se cauza prejudicii considerabile destinaţiei lor.

Deci scopul acestei lucrări este prezentarea aspectelor practice şi teoretice a clasificarii bunurilor imobiliare. În vederea efectuării scopului propus am realizat analiza următoarelor sarcini: tipuri de bunuri imobile, clasificarea bunurilor imobiliare reflectata in baza legislativa si normativa, clasificarea cladirilor, apartamentelor si altor incaperi de locuit, clasificarea terenurilor.

La efectuarea dării de seamă au fost utilizate diverse surse de informare şi suporturi metodologice editate în cadrul Catedrei de Evaluare şi management al imobilului, al U.T.M

Capitolul 1: Clasificarea generală a bunurilor imobile

1.1.Tipuri de bunuri imobile

Categorii de imobil – clasificarea obiectelor de imobil stabilită în mod special în scopuri fiscale. În RM imobilele se divizează în terenuri (pămînt) şi imobil. (Clasificare nereuşită: BI cuprinde terenul care este baza şi elementul esenţial; clădirile şi edificiile şi alte elemente sunt îmbunătăţiri, variante de utilizare a imobilului).

Terenurile se clasifică în:

- terenuri cu destinaţie agricolă ;

- terenuri în intravilan ;

- terenuri distribuite întovărăşirilor pomicole ;

- terenuri din extravilan destinate industriei transporturilor,

telecomunicaţiilor şi cu destinaţie specială.

în scopuri fiscale, până în prezent, bunurile imobile se divizau în doua categorii:

• terenuri (pământ);

• imobile.

Dar această clasificare s-a dovedit a fi nereuşita.

Bunurile imobiliare situate în localităţile urbane se împart într-o gama largă de clădiri. Cota cea mai mare o ocupa clădirile de locuit, apoi revine bunurilor imobiliare nelocative.

Bunul imobiliar locativ sau rezidenţial include în sine casele particulare, casele cu multe apartamente care sunt destinate pentru traiul permanent al familiilor sau al indivizilor aparte. Acest tip de imobil este legat cu arendă, construcţia şi exploatarea fondului locativ. Bunurile imobiliare nelocative la rândul lor se împart în:

• bunuri imobiliare comerciale;

• bunuri imobiliare industriale;

• bunuri imobiliare institutionale;

• bunuri imobiliare recreationale.

Imobilul comercial - include în sine construcţiile destinate pentru comerţ, oficiile pentru afaceri, parcările pentru automobile, obiectele ramurilor de deservire destinate pentru obţinerea veniturilor.