40 de ani de la inaugurarea podului peste Dunăre la Giurgeni

REZUMAT

Se va face o prezentare generală a etapelor principale care au marcat realizarea podului peste Dunăre la Giurgeni la aniversarea a 40 de ani de exploatare de la inaugurare.

La 23 decembrie 2010 se împlinesc 40 ani de la inaugurarea podului rutier peste Dunăre pe DN 2A km 114 + 134 în zona Giurgeni – Vadu Oii, după 55 ani de la primele aprecieri cu privire la realizarea unei traversări permanente a Dunării şi cu vehicule rutiere. Cu această ocazie trebuie să apreciem în mod deosebit contribuţia tuturor participanţilor la realizarea acestei lucrări, care poate fi considerată ca un “Stradivarius” al podurilor din ţara noastră.

După inaugurarea la 14 septembrie 1895 a podurilor de cale ferată de la Feteşti – Cernavoda, a rămas nerezolvată traversarea Dunării cu vehicule rutiere.

Primele aprecieri cu privire la realizarea unui nou pod peste Dunăre pentru cale ferată şi şosea s-au făcut pentru amplasamentul Giurgeni – Vadu Oii în anul 1915. Studiile s-au orientat asupra posibilităţilor de execuţie a unor pile în albia minoră a Dunării în soluţia chesoane cu aer comprimat, coborâte la adâncimea de 30 m sub zero etiaj local şi pentru o suprastructură metalică cu deschidere de 200 m grindă semiparabolică cu cale sus, cu distanţa între grinzi de 11 m şi gabarit liber de 15 m peste nivelul maxim navigabil. Au fost făcute evaluări de cost pentru o pilă şi o deschidere de suprastructură şi nu s-a concretizat o dispoziţie generală a podului viitor. Nu s-au executat studii geotehnice pentru cunoaşterea naturii terenului.

Studiile pentru realizarea unui pod pe cale ferată şi şosea au fost reluate în anul 1937, tot în zona Giurgeni – Vadu Oii. În această etapă, în paralel cu podul peste Dunăre s-a studiat şi realizarea unei legături feroviare pe ruta Ţăndărei – Giurgeni – Hârşova – Carol I (Nicolae Bălcescu) de pe linia Medgidia – Tulcea în lungime de 92 km.

S-a prezentat în această etapă şi prima dispoziţie generală a podului la

km 238+720 al Dunării, care prevedea realizarea unui pod peste Dunăre cu trei deschideri de 160 + 200 + 160 m, viaducte de acces pe malul drept cu trei deschideri de 100 m şi cu opt deschideri pe 50 m spre Giurgeni, cu o lungime a podului de 1237,00 m. Podul peste Dunăre era propus pentru o cale ferată şi o şosea cu parte carosabilă de

6,00 m, gabarit de navigaţie 14 m peste nivelul maxim navigabil, fundaţii pe chesoane cu aer comprimat coborâte la 28 m sub etiaj şi suprastructura metalică din OL 37 (fig.1).

Fig 1 Dispozitia generala din1937

Nici în această etapă nu s-au făcut studii geotehnice. Probabil albia unica şi stabilă a Dunării în zona de traversare orienta apreciarea existenţei unor terenuri favorabile pentru execuţia infrastructurilor.

În anul 1938 – 39 Direcţia Generală CFR din Ministerul Lucrărilor Publice a dus tratative cu firma germană August Klönne din Dortmund (Germania) pentru elaborarea studiilor necesare realizării unui pod peste Dunăre la Giurgeni – Vadu Oii. Soluţiile prezentate urmăreau în general elementele caracteristice avute în vedere în anul 1937.

Studiile au fost continuate în 1942 prin intermediul firmei Dyckerhoff şi Witman şi firma Baugrund GmbH Berlin pentru infrastructură şi studii geotehnice. Cu această ocazie, cunoscând natura terenului s-a recomandat o adâncime de fundare de 35 m cu 10 m sub adâncimea maximă a talvegului măsurată în 1903.

Urmare cunoaşterii formaţiunilor geotehnice reale din amplasamentul Giurgeni, după studiile făcute în 1942, studiile pentru realizarea unui pod peste Dunăre s-au extins spre amonte în zona Piua Pietrei, Hârşova şi Ghizdăreşti, în căutarea unor condiţii de fundare mai uşoare şi a unor adâncimi mai reduse ale talvegului Dunării.

În anul 1944, Direcţia Generală CFR (Direcţia Poduri) pe baza studiilor geotehnice executate de firma Baugrund şi a studiilor hidrologice executate de PCA (Poduri şi Comunicaţii pe Apă) a analizat trei variante amonte de Giurgeni – Vadu Oii: în zona Piua Pietrei km 242+243 al Dunării, în zona oraşului Hârşova, la km 253+354 şi în zona Ghizdăreşti la km 262 al Dunării.

Variantele au fost studiate pentru cale ferată cu pantă de 10 ‰ şi 3,5 % pentru şosea, gabarit de 20 m peste nivelul maxim navigabil la Dunăre şi 10 m la traversarea braţului Borcea şi a braţelor secundare, cu deschideri minime de 150 m pentru braţele navigabile şi 60 m pentru viaductele de acces pentru care au rezultat poduri cu o lungime medie de 3.400 m.

Se poate spune că studiile efectuate în perioada 1915 – 1944, din iniţiativa Direcţiei Generale CFR au încheiat prima etapă a evaluărilor preliminare pentru realizarea unei traversări permanente a Dunării cu vehicule rutiere şi de sporire a capacităţii de trafic pentru calea ferată. Trebuie menţionat că în această perioadă s-a executat tronsonul de cale ferată Ţăndărei – Lunca Dunării şi parţial terasamente până la Giurgeni, abandonat în prezent.

Studiile au fost reluate în 1958 la iniţiativa Direcţiei Generale a Drumurilor şi Podurilor din Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor pentru un pod rutier, ca urmare a creşterii transporturilor auto către portul Constanţa şi litoralul Mării Negre.

Pentru stabilirea amplasamentului în afară de zona Giurgeni – Vadu Oii s-au mai analizat şi zonele: Galaţi, Tiglina – Azaclău, Brăila, Smârdanu Nou, Feteşti – Cernavodă – aval de podul de cale ferată existent, şi Călăraşi - Ostrov.

A fost aprobat amplasamentul Giurgeni – Vadu Oii situat în centrul de greutate al rutelor celor mai scurte de transport între principalele centre economice din ţară cu litoralul Mării Negre şi Portul Constanţa.

Au fost executate studii geotehnice, din care a rezultat că în zona de traversare natura terenului este alcătuită numai din materiale necoezive cu alternanţe de nisipuri şi pietrişuri până la adâncimea de 182 m. Din studii hidrologice, pe model executate la ICH Bucureşti a rezultat că adâncimea Dunării sub etiaj poate ajunge la 25 m, posibilitate atestată şi de măsurătorile făcute în anii 1903 şi 1938.

În anul 1959 s-a elaborat Studiul tehnico-economic pentru traversarea Dunării în zona Giurgeni – Vadu Oii cu un pod rutier cu parte carosabilă de 9,00 m, înălţime liberă peste nivelul Dunării maxim navigabil de 20 m şi pantă maximă la rampele de acces de 2,5 %.