Extras din referat

Somnul , constituie o stare fiziologica periodica , reversibila , caracterizata prin inactivitate somatica si abolirea relativa si temporara a constiintei , datorat mai ales interventiei active a unor mecanisme neuronale complexe .

Hans Burger , in anii ’20 , a fost primul care a inregistrat activitatea electrica a creierului , reusind sa inregistreze undele electrice din scoarta cerebrala cu ajutorul unui aparat construit artizanal , dar rezultatele sale au fost ignorate de contemporanii sai , ulterior insa , a fost construit electro-encefalograful ( EEG ) , aparat specializat in masurarea acestor unde . Multe secole omenirea a fost invaluita de mister si superstitii , elaborandu-se idei dintre cele mai ciudate si naive pentru explicarea producerii si rolului viselor . Abia in 1953 , Aserisnky si Kleitman au introdus investigatiile poligrafice , reusind sa izoleze un indicator fiziologic specific al activitatii onirice ( miscarile oculare rapide ) , astfel , deschizandu-se calea unor cercetari obiective ale viselor din timpul somnului .

In timpul somnului , “ aparatul segmental ” aflat la baza craniului , lanseaza un bombardament de impulsuri de inalta tensiune , lipsite de sens si haotice declansand valuri de substante care se vor suprapune in teleencefal . Suntem „ paralizati ” , spectatori neajutorati ai unui spectacol nocturn ce se desfasoara sub fruntea noastra ....VISAM!!!

Pana nu demult , visele pareau , pentru un om de stiinta , un mod de a trai . Chiar dupa descoperirea , in 1953 , a locului unde se produc visele , exista sentimentul ca acestea sunt aspecte efemere , simple „instantanee” si nu ceva demn de stiinta . Cand adeptii lui Freud au inceput sa foloseasca alte cai spre inconstient , visele au revenit in discutie , semn ca i noua era se afla la orizont .

Ceea ce era un „ moft ” devenea un lucru acceptat de toata lumea .

Astazi , oamenii de stiinta considera ca visele pot servi drept semnalizare a bolilor , in timp ce psihologii , prin descifrarea semnificatiei acestora , castiga teren in explicarea misteriosului univers interior uman .

1). Visele ne umplu noptile . In trecut , femeile visau mai mult la scene de „ interior ” , privitoare la camin , pe cand barbatii visau „exteriorul ” .

Visele femeilor aveau , ca trasatura generala , mai multa conversatie si emotie , sau cea care povestea un vis era victima unei agresiuni . In visele barbatilor predominau imaginile „ mecanice ” . Dar daca acceptam visul ca reflectare a proceselor interne , nu mai este nevoie de discriminare intre sexe .

2). Varsta influenteaza visele , in egala masura . pentru studiile sale , un cercetator american a adus in laborator copii intre 3 – 9 ani . Timp de noua nopti i-a trezit din somn intrebandu-i ce-si amintesc . Copii raportau fragmente de vis , nu povesteau . Isi aminteau imagini statice din povesti cu animale . Aceste imagini aveau un continut emotional redus , iar copiii insisi apareau extrem de rar in propriile lor vise . De la 5 – 6 ani , unii incepeau sa „ povesteasca ” visele ; exista actiune si miscare , dar cel care visa inca nu aparea ca „ protagonist ” . Abia de la 7 – 8 ani , unii copii mai cu seama cei dotati , se integrau in visele lor . De la 8 – 9 ani , copiii incep sa viseze ca adultii .

Ce circuite mintale trebuie cnectate pentru a avea vise „adulte”?

O conditie pare a fi folosirea simbolurilor . „ Visele nu sunt reflectari ale unor evenimente specifice ” , noteaza acelasi cercetaror american , „ fuziuni ale <<feliilor>> de memorie si cunoastere pe care le combina ” .

Acest lucru cere abilitate pentru a analiza conceptele si a le dispune in intreguri noi . Notand momentele in care se dezvolta diferite abilitati , cercetatorul spera sa foloseasca visele copiilor pentru a alcatui un program al dezvoltarii cognitive .

3). Fiecare parinte stie ca intre 3 – 5 ani copii sunt predispusi la cosmaruri . In egala masura , sunt presdispuse si persoanele care au ceea ce psihologia numeste „ granite subtiri ” ; aceste persoane sunt extrem

de sensibile la propriile emotii si la lumea interioara . Cei predispusi sufera mai multe cosmaruri decat este normal , adica 1 – 2 pe an .

Trasatura distinctiva a tuturor cosmarurilor este aceea ca cei in cauza se viseaza in primejdie . Parintii fac exceptie : ei isi viseaza copiii in pericol de cele ai multe ori .

O alta cale de a depasi cosmarurile este „ tehnica ” luciditate , prin care cel care doarme recunoaste in vis ca ... viseaza !!! Abilitatea de a visa lucid are aproximativ 10 % din populatie , care „ beneficiaza ” , totusi , in medie , numai de un singur asemenea vis pe luna .

Dar luciditatea poate fi invatata , afirma psihologul Stephen LaBerge de la Univesitatea din Statford . El aplica voluntarilor masti