Preocuparile intense privind comunicarea ce s-au manifestat cu precadere in ultimele decenii ale secolului nostru, lanseaza, intre altele si ideea existentei mai multor tipuri de comunicare umana, fiecare dintre acestea definindu-se odata cu analizarea anumitor elemente ce le confera specificitate. Astfel se face diferentierea intre comunicarea intrapersonala (intracomunicarea), comunicarea interpersonala (intercomunicarea), comunicarea in grup si comunicarea la distanta. 3.1 Comunicarea intrapersonala Comunicarea intrapersonala este considerata ca fiind acel proces de comunicare la nivelul sinelui prin care un mesaj este "comentat", argumentat de persoana care l-a perceput, care ii si raspunde, "vorbind" cu sine insasi. Acest proces are in vedere specificul individual al participantilor la actul comunicarii, concentrandu-se asupra acelor atribute ce tind sa influenteze capacitatea de comunicare a individului, acei factori situationali ce produc raspunsul acestuia la stimuli, la realitatea inconjuratoare. Un determinant esential in acest sens il reprezinta "perceptia", actul prin care se ia in considerare lumea inconjuratoare, ceea ce devine cunoscut sau nu individului, ceea ce acesta "este" in ultima instanta. In contextul comunicarii perceptia presupune trei etape necesare: acces, constientizare si interpretare; dupa aceea se poate decide raspunsul. Anumite caracteristici individuale (factori) ca nevoi, asteptari, cunostinte anterioare, sentimente, valori, cat si dezvoltarea fizica senzoriala pot influenta capacitatea de perceptie a individului; dar si acesti factori sunt, la randul lor, influentati de perceptiile individului de-a lungul timpului/la un moment dat. (Abraham Maslow, Motivation and Personality, 1954). Deci perceptia individului se realizeaza in concordanta cu propria sa imagine asupra realitatii, determinata de anumiti factori, a caror cunoastere ne poate ajuta la intelegerea comportamentului perceptual al acestuia si in consecinta la o comunicare mai eficienta. Dar, dupa cum s-a aratat, pe langa factorii interni mentionati, perceperea decurgand din insasi caracteristicile faptului perceput poate fi influentata si de alti factori precum intensitatea, miscarea, dimensiunea, asezarea, repetarea, contrastul, apropierea in timp si spatiu etc. Exista de asemenea si factori contextuali ce pot influenta capacitatea de perceptie a individului; acestia includ cultura in care functioneaza individul, sistemul social, relatiile intre indivizi cat si statutul individului. Conditiile fizice ale contextului trebuie de asemenea luate in considerare. Imaginea despre sine este de asemenea considerata de cercetatorii in domeniu, ca G. Murphy, (Personality: A Biosocial Approach to Origin and Structure, 1947) sau anterior C. H. Colley (Human Nature and the Social Order, 1922), ca una dintre cele mai importante influente asupra perceptiei si ca urmare a comportamentului individului. Acesta actioneaza si comunica cu scopul de a intretine aceasta imagine sau de a o realiza dupa dorinta sa, asumandu-si diferite roluri sociale sau profesionale ce ii ofera posibilitatea de a deveni ceea ce doreste. Intelegand aceasta imagine, putem intelege mai bine si natura comunicativa a individului. Ca rezultat al individualitatii sale subiectul este motivat sa vada lucrurile asa cum si le doreste. In lipsa motivatiei sau a competentei lucrurile sunt percepute distorsionat; asemenea distorsiuni sunt: stereotipia, efectul de "nimb" (supradimensionarea unei unice "calitati", de regula percepute ca urmare a primei luari de contact cu interlocutorul), polarizarea prin apelare la extreme sau apararea perceptuala, care pot fi depasite fie printr-un efort sustinut sau abilitati sociale pozitive, fie prin dorinta individului de a schimba modul de a se considera pe sine si pe ceilalti.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
