Teorii ale comunicării de masă

Modele ale comunicării de masă

• Redau într-o formă simplificată caracteristicile de bază şi legăturile interne ale unui mecanism

• Specificul fiecărui model este argumentat de apartenenţa autorului la un curent ştiinţific sau altul

• Modelele de aplică la soluţionarea nor sarcini practice concrete Ex. studierea influenţei mass- media etc.

1. Modele de bază ale comunicării de masă

1.1. Modelul lui Lasswell.

• Cine? Ce spune? Unde sau prin intermediul cărui canal? Cui spune? Cu ce scop spune, sau care va fi efectul?

• A fost elaborat pentru a structura procesul de comunicare

• Fiecare element poate fi studiat separat. Astfel, cine –este comunicatorul, ce – mesajul, cui –auditoriul etc.

• Presupune includerea în structură a tuturor factorilor ce influenţează comunicarea

• Braddoc a adăugat încă două elemente ale procesului comunicaţional la schema lui Lasswell: condiţiile în care are loc actul comunicării şi scopul comunicatorului.

• Schema lui Lasswell presupune că comunicatorul întotdeauna este orientat spre influenţarea recipientului şi deci comunicarea trebuie percepută drept proces de convingere

1.2. Modelul lui Shannon –Weaver

• Comunicarea este un proces unilinear care include 5 factori funcţionali şi un factor disfunţional. Factorii funcţionali sunt: sursa informaţiei, transmiţătorul de informaţie (codifică informaţia în semnale),canalul ce transmite informaţia, recipientul şi scopul informaţiei. Zgomotul constituie un factor disfuncţional.

• laturile pozitive ale acestei scheme constau în afirmarea că informaţia primită şi cea transmisă nu sunt similare.

• În rezultat: incapacitatea participanţilor la procesul de comunicare de a înţelege că mesajul trimis şi recepţionat diferă constituie una din cauzele care afectează comunicare

• DeFleur dezvoltă acest model matematic, menţionând că iniţial sensul este transformat în mesaj care la rândul lui este transformat în informaţie (semne) transmise de transmiţător recipientului. La rândul lui recipientul decodifică informaţia în mesaj , acordându-i un anumit sens. Dacă senul iniţial şi cel perceput de către recipient corespund, înseamnă că comunicare a avut loc. În modelul lui De Fleur a fost luat în consideraţie momentul slab al teoriei lui Şenon- reacţia inversă sau feedback-ul

1.3. Modelul circular al lui Osgud-Schramm

• Procesul comunicaţional are un caracter circular

• O atenţie sporită acordă analizei actorilor de bază ai procesului de comunicare: transmiţătorului de informaţie şi recipientului.

• Conform teoriei lui Osgud succesul comunicării depinde în mare măsură de similaritatea dintre transmiţător şi recipient, fapt ce contribuie la decodificarea corectă a semnelor de către recipient. Prin similaritate se subînţelege practică similară de viaţă. Totodată succesul comunicării depinde şi de aşteptările participanţilor la procesul de comunicare. De ex. Între mijloacele de comunicare în masă şi auditoriu există un contract nescris care determină obligaţiunile mijloacelor de comunicare în masă şi cele ale auditoriului. Imperfecţiunea acestui contract constă în faptul că opiniile consumatorilor şi ale producătorilor de informaţie privind aceste obligaţiuni nu coincid.

• Şram consideră că procesul de comunicare nu are un început şi un sfîrşit, el este infinit. Noi suntem ca nişte comutatori care veşnic primim şi distribuim informaţie.

• Un moment de critică la acest model: el creează impresia că participanţii la procesul de comunicare sunt egali în drepturi, ceia ce de fapt nu este corect, mai ales în cazul comunicării de masă care alege selectiv informaţia.

1.4. Modelul tip spirală a lui Dance.

• Nu este un model tip clasic, ci mai curând o idee care a survenit în discuţii despre modelul linear şi cel circular al comunicării.

• Susţinând ideia comunicării circulare, el menţionează că ea este limitată din considerentul că comunicarea circulară presupune că procesul de comunicare finisează acolo unde s-a început. Comnicarea în spirală denotă că procesul de comunicare se dezvoltă şi ceia ce este în proces de comunicare la momentul dat va influenţa structura şi conţinutul comunicării viitoare.

• Modelul lui Dance subliniază caracterul dinamic al comunicării, care include elemente, atitudini şi condiţii în continuă schimbare.