1) Definitie 1 2) Tipologia lui Hippocrate 1 3) Tipologia lui Pavlov 1 4) Tipologia lui Jung 2 5) Tipologia scolii franco - olandeze 2 6) Tipurile de temperament 3 7) Influenta temperamentului asupra comunicarii 4 8) Recomandari pentru fiecare tip de temperament 6
1) Definitie Temperamentul este o trasatura psihica, fiziologica si conformationala, predominant inascuta deci dependenta de fondul nativ, care confera fiecarui individ, prin personalitatea sa, unicitate si irepetabilitate. Temperamentul este dimensiunea dinamico-energetica a personalitatii, care se exprima cel mai pregnant in conduita. Temperamentul este particularitatea individuala psihologica a omului, care determina dinamica activitatii lui psihice si se manifesta la fel in activitati diferite, indiferent de continutul si scopul acestora. Temperamentul se manifesta ca nivel energetic, ca mod de descarcare si acumulare a energiei. Temperamentul nu se schimba, dar insusirile acestuia se schimba. Exista tot atatea tipuri de temperament cati oameni exista. Temperamentul fiecaruia este un fapt singular, in masura in care fiecare om este unic. ,,Oamenii sunt ca si raurile: sunt rauri linistite, sunt rauri de munte, repezi etc." (Tolstoi) 2) Tipologia lui Hippocrate Prima incercare de identificare si explicare a tipurilor temperamentale o datoram medicilor antichitatii, Hippocrate si Galenus. Ei au socotit ca predominanta in organism a uneia dintre cele patru ,,umori" sau lichide (sange, limfa, bila neagra si bila galbena) determina temperamentul. Pe aceasta baza, ei stabilesc patru tipuri de temperament: sangvinic, flegmatic, melancolic si coleric. a) colericul este determinat de bila galbena, reprezentat de foc, plin de caldura si mistuitor ca vara. b) sangvinicul se distinge prin predominarea sangelui, este asociat cu aerul, este violent si nestabil ca primavara. c) flegmaticul este pus in legatura cu flegma, cu apa si umiditatea iernii. d) melancolicul este dominat de bila neagra, ilustrat prin pamant si toamna. Fiecare tip prezinta trasaturi pozitive, apreciate ca avantajoase, si trasaturi negative, dezavantajoase pentru individ. Un tip de temperament nu poate fi preferat altuia dupa vreun criteriu care sa-l prezinte mai bun. Si rar sunt intalniti indivizi cu un temperament pur, de obicei are loc combinarea a doua tipuri de temperamente. Kant distingea 4 tipuri de temperament, pe care le-a grupat in doua clase: a) temperamentul sentimentelor (melancolicul si sangvinicul) b) temperamentul actiunii (colericul si flegmaticul). 3) Tipologia lui Pavlov Explicarea diferentelor temperamentale tine, in conceptia filosofului rus Ivan Pavlov, de caracteristicile sistemului nervos central: - Forta sau energia este capacitatea de lucru a sistemului nervos si se exprima prin rezistenta mai mare sau mai mica la excitanti puternici sau la eventualele situatii conflictuale. Din acest punct de vedere se poate vorbi despre sistem nervos puternic si sistem nervos slab; - Mobilitatea desemneaza usurinta cu care se trece de la excitatie la inhibitie si invers, in functie de solicitarile externe. Daca trecerea se realizeaza rapid, sistemul nervos este mobil, iar daca trecerea este greoaie se poate vorbi despre sistem nervos inert; - Echilibrul sistemului nervos se refera la repartitia fortei celor doua procese (excitatia si inhibitia). Daca ele au forte aproximativ egale, se poate vorbi despre sistem nervos echilibrat. Exista si un sistem nervos neechilibrat la care predominanta este excitatia. Din combinarea acestor insusiri rezulta patru tipuri de sistem nervos, care constituie baza neurofiziologica a temperamentelor: 1. tipul puternic - neechilibrat - excitabil (corelat cu temperamentul coleric) 2. tipul puternic - echilibrat - mobil (corelat cu temperamentul sangvinic) 3. tipul puternic - echilibrat - inert (corelat cu temperamentul flegmatic) 4. tipul slab (corelat cu temperamentul melancolic) 4) Tipologia lui Jung Psihiatrul elvetian Carl Jung a constatat, pe baza unei impresionante experiente clinice, ca, in afara unor diferente individuale, intre oameni exista si deosebiri tipice. Unii oameni sunt orientati predominant spre lumea externa si intra in categoria extravertitilor, in timp ce altii sunt orientati predominant spre lumea interioara si apartin categoriei introvertitilor. Extravertitii sunt deschisi, sociabili, comunicativi, optimisti, senini, binevoitori, se inteleg sau se cearta cu cei din jur, dar mentin relatiile cu ei. Introvertitii sunt firi inchise, greu de patruns, timizi, putini comunicativi, inclinati spre reverie si sunt greu adaptabili. 5) Tipologia scolii franco - olandeze Psihologii olandezi G. Heymans si E. D. Wiesman propun o tipologie a temperamentelor mult mai nuantata care va fi reluata si precizata de psihologii francezi Rene Le Senne si Gaston Berger. Ei pornesc de la trei factori fundamentali: emotivitatea, activitatea si rasunetul. Din combinarea lor rezulta opt tipuri temperamentale. Emotivitatea exprima reactiile afective ale persoanelor in fata diferitelor evenimente. Emotivii au tendinta de a se tulbura puternic chiar si pentru lucruri marunte. Dimpotriva, nonemotivii sunt aceia care se emotioneaza greu si ale caror emotii nu sunt prea violente.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).