Tehnici pentru Depășirea Problemelor în Comunicare

I) Tehnica punerii întrebarilor

Atunci când informatia primita de la o persoana nu este suficienta, veti pune

întrebari pentru a defini problema în alt fel. Întrebarile puse determina directia

conversatiei. Uneori , acestea vor irita persoana respectiva sau, în continuare,

informatia va fi suficienta.

De obicei întrebarile se pun pentru :

– a obtine detalii importante

– a clarifica folosirea termenilor

Întrebarile trebuie astfel formulate, încât sa nu para amenintatoare pentru

interlocutor. Asigurati-va ca aveti un motiv bun pentru a le pune, identificati clar ce doriti sa aflati, folositi coduri non verbale si acceptati responsabilitatea unor întrebari nu prea bine formulate.

Cum sa punem întrebari:

1. Formulati întrebarile clar si concis:

Cu cât întrebarea este mai lunga cu atât este mai greu de urmarit. La întrebarile

scurte se raspunde mult mai usor decât la cele lungi ;

2.Punând mai multe întrebari odata creati confuzii. Ascultatorii nu vor sti la care

sa raspunda;

3. Lasati o pauza dupa întrebare:

Este nevoie de timp pentru formularea raspunsurilor si pentru a se gândi putin

la ceea ce se va raspunde. Când o întrebare nu este urmata de un “ timp de gândire ” ascultatorii tind sa evite sa raspunda, tind sa creada ca nu li se acorda timp pentru a-si formula raspunsul. De asemenea, cei care tind sa raspunda mai repede sunt singurii care raspund la modul general. Daca nu primiti raspunsul nu încercati sa va raspundeti la propria întrebare, ci reformulati-o sau spuneti ceva care sa faca legatura cu o alta problema ce urmeza a fi discutata ;

4. Formulati mai curând întrebari deschise decât întrebari închise:

Întrebarile deschise încurajeaza raspunsurile si încep cu “ce”, “de ce”, “cum”,

“când”, “unde”, “cine” ;

Exemple de întrebari deschise:

“Ce parere ai despre ce s-a spus aici?”

“Ce fel de expresie ai vazut pe fata lui?”

“Cum crezi ca o sa te simti dupa acest seminar?”

“Când te vei întoarce?”

“Cine îsi poate asuma raspunderea în aceasta problema?”.

Intrebarile închise permit numai raspunsuri prin da sau nu si sunt “încarcate”,

“dirijate”, sau amenintatoare.

Tonul si inflexiunile vocii pot indica faptul ca vorbitorul are deja un raspuns la

întrebare când de fapt nu este asa.

Exemple de întrebari dirijate sau încarcate:

“Sunteti de acord cu asta, nu?”

sau

“Nu spunem acelasi lucru?”

sau

“N-ar fi cea mai buna solutie sa facem asa?”

Sensul de amenintare al unei întrebari poate fi redat prin tonul si inflexiunile

vocii sau prin alegerea cuvintelor.

Exemple de întrebari cu motivatie personala:

“Gigi, de ce nu l-ai trecut si pe Vasile pe lista?”

sau

“De ce ma dezaprobi asa, Mariana?”

Adresarea unei întrebari unui individ:

“Geta nu mi-ai raspuns la întrebare. Nu stii ce trebuie sa raspunzi?”

sau

”Punem pariu, Virgile, ca nu stii sa raspunzi la întrebare?”

Intrebari ultimatum:

“Te potolesti sau te spun doamnei profesoare?”

5. Puneti întrebarea într-o maniera pozitiva:

În loc de a formula întrebarea: “ De ce nu merge planul acesta?”, folositi formula ”Ce probleme vom avea de depasit daca adoptam planul acesta?”.

În loc de “ Ce a mers rau la seminarul acesta?” , întrebati “ Ce ar fi trebuit sa

facem în seminarul acesta ca rezultatul sa fi fost mai bun ?” ;

6. Evitati întrebarile care implica existenta unei modalitati total gresite sau a unei modalitati perfecte de a crede sau de a actiona, în zone ca relatiile interumane, atitudini, valori, obiceiuri, credinte si comportamente. Interactiunea umana este

mult prea complexa pentru a tine la “raspunsuri” obisnuite ;

Întrebari cu continut moralizator sau care cer un standard absolut:

“Care este singura cale justa de a ne comporta unii fata de altii?”

sau

”Cum ar putea cineva inteligent crede asa ceva?’”

sau

“Cum se formeaza corect membrii personalului?”

sau

“Care este raspunsul la problemele noastre legate de angajati?”

sau

“Ar trebui sa fie mai atenti, nu?”

7. Ascultati raspunsul verbal si observati-l pe cel non verbal în cazul fiecarei întrebari. Observati-le atent. Ascultati-va pe dumneavoastra însiva: cuvintele, tonul inflexiunile vocii. Când puneti îintrebarea , fiti constienti de sentimentele personale, tensiunile si postura corpului, de miscarea ochilor si mimica ;

Trebuie simtit climatul din încapere si atmosfera din cadrul relatiilor

interpersonale ca raspuns la întrebari. Când se formuleaza un raspuns verbal ascultati fara a-l întrerupe, priviti persoana respectiva fara însa a-i pierde din vedere pe ceilalti membri ai grupului. Concentrati-va asupra a ceea ce exprima verbal si non verbal cel care raspunde. Aceasta va poate ajuta sa evitati sa va lasati furati de propriile gânduri în loc sa fiti atenti la raspunsul dat la întrebarea dumneavoastra.

8. Felul în care cel care pune întrebarea confirma primirea raspunsurilor poate

avea un efect favorabil sau nefavorabil asupra dorintei celuilalt de a participa, de a se exprima. Dându-si seama de acest lucru, cel care pune întrebari încearca sa

confirme primirea raspunsurilor asa încât sa întretina o atmosfera în care toti sa se simta liberi sa se exprime. Incercati sa nu alterati raspunsul când îl reformulati pentru a-l confirma.