Introducere Lucrarea de fata isi propune sa vorbeasca despre institutiile publice, din perspectiva lor functionala, si despre importanta imaginii acestora in desfasura activitatii lor atat de necesara societatii. Inainte de a definii conceptul de imagine, de identitate si de spatiu public se va face o scurta prezentare a conceptului de organizatie si cum a evoluat in timp. In linii generale, se poate afirma ca imaginea unei institutii se formeaza prin cumularea a doua variabile: perceptia despre sine a institutiei si perceptia institutiei din exterior. Gestionarea imaginii, a relatiilor cu mass-media si metodele de comunicare, mai ales in momente critice, ale organizatiilor publice nu pot fi eficient administrate prin simpla respectare a prevederilor legale (Legea 544/ 2001) si a regulamentelor de functionare adoptate intern. Lucrarea de fata porneste de la abordarea generala a conceptului de imagine pentru ca mai tarziu sa trateze specificul imaginii organizatiilor publice si necesitatea includerii in randul functiilor traditionale de conducere functia de gestionare a imaginii organizatiilor publice. Gestionarea se poate face prin elaborarea unor politici si strategii multidirectionale, crearea structurilor si mecanismelor dedicate, mentinerea relatiilor de parteneriat cu toate organizatiile si cu mass-media, adica un cumul de activitati de care depinde eficienta unui sistem organizational si buna desfasurarea a relatiilor externe si interne. Doar in acest fel scopurile si obiectivele asumate pot fi atinse intr-un mod direct si rapid cu un control imediat al situatiei si cu mai putina pierdere a timpului si costurilor. In cazul organizatiilor publice, complexitatea relatiilor cu cetatenii, alte institutii si organizatii fac greu de inteles domeniul de activitate atat pentru cetateni cat si pentru mass-media. Sub-dimensionarea departamentului care se ocupa cu comunicarea si relatiile publice in cadrul institutiilor publice impreuna cu absenta unei strategii de comunicare interne si externe, cu insuficienta sau nefunctionalitaea mijloacelor de comunicare (fax, telefon, Internet) si comunicarea orizontala sau verticala ineficienta din cadrul lor creeaza un deficit de imagine si o slaba gestionare a acesteia. Echilibrul si buna functionare a societatilor moderne depind de fluxul comunicarii dintre organizatii si marele public. Eterogenitatea publicului pune in dificultate organizatiile publice privind gestionarea comunicarii si a fluxului de mesaje emise Din acest motiv, institutiile si organizatiile publice fac apel la mass-media, pentru ca, prin ele, prin uriasa lor acoperire, sa poata difuza mesaje pe care le considera importante din perspectiva interesului public. Aceasta functie de releu intre organizatii si institutii cu mass-media este preluata de biroul de relatii publice si din acest motiv am abordat in cadrul lucrarii de fata atat specificul relatiei cu mass-media si cu publicul larg cat si specificul gestionarii imaginii in cazul organizatiilor publice. in scop ilustrativ, am analizat ca studiu de caz o institutie publica cu o vechime de peste 15 ani (Inspectoratul General pentru Comunicatii si IT) si am propus o strategie pentru imbunatatirea capacitatii acesteia de a-si gestiona imaginea. 1. Imaginea organizatiilor 1.1. Organizatia. Definitii si concepte Fiecare dintre noi suntem, pentru cea mai mare parte a vietii noastre, membrii a cel putin unei organizatii. Aceasta poate fi scoala, echipa de sport, un grup religios, artistic sau civic, armata sau o intreprindere. Mai mult sau mai putin formale, toate organizatiile au cateva trasaturi comune. Una dintre aceste trasaturi consta in aceea ca toate organizatiile isi stabilesc un scop, respectiv obiective care sunt insasi ratiunea existentei lor. In general, o organizatie poate fi constituita din "doua sau mai multe persoane care desfasoara activitati in comun in vederea realizarii unui obiectiv sau a mai multor obiective" In lucrarea Imagini ale organizatiilor ni se reaminteste ca la originea cuvantului organizatie se afla cuvantul de origine greaca organon care se traduce ca instrument sau unealta . Daca instrumentele sau uneltele au menirea de a usura realizarea unei sarcini sau desfasurarea unei activitati, atunci nu ar trebui sa ne surprinda transferul de semnificatie la nivelul organizatiilor si a modului in care au fost interpretate. Societatea are nevoie de organizatii, iar aceasta nevoie este justificata prin mai multe elemente. Organizatiile indeplinesc anumite scopuri complexe ale societatii care nu pot fi indeplinite prin actiuni individuale si contribuie la imbunatatirea conditiilor de viata a indiviziilor ce o compun. Pe langa instrumentalizarea organizatiei ca unealta de coordonare a eforturilor diferitilor indivizi dintr-o societate anume pentru realizarea unor scopuri si obiective comune, o alta justificare a necesitatii crearii organizatiilor consta in faptul ca intreaga omenire depinde de cunostiintele din trecut, iar organizatiile le perpetueaza, transmit dar le si imbogatesc. In acest caz vorbim cu predilectie de organizatii de profil, cum ar fi universitatile, scoliile, muzeele, bibliotecile etc. Desi pare usor de definit o organizatie, in literatura consacrata analizei organizationale nu vom gasi o modalitate unica de raportare la aceasta. Literatura de domeniu este caracterizata de o diversitate a teoriilor privind analiza organizationala si de o varietate de perspective, fie ele sociale, ecologice, economice, sau apartinand psihologiei sociale etc, incat este greu sa identificam o definitie unitara sau universal acceptata. Totusi, literatura de specialitate are la baza trei abordari fundamentale privind analiza organizationala: abordarea rationalista, abordarea organizatiilor ca sisteme naturale si abordarea organizatiilor ca sisteme deschise. Abordarea rationalista a dominat cea mai lunga perioada din domeniul teoriilor si analizei organizationale si inca este un punct de referinta pentru multi autori. Acest tip de abordare are la baza perspectiva teoretica prin care se considera ca organizatiile sunt instrumente complexe prin care se urmareste atingerea unui scop, a unor obiective bine definite, iar structura lor interna este proiectata pentru a urmarii si a contribuii la realizarea obiectivelor. Desi exista multi autori consacrati in domeniu, esenta abordarilor lor a ramas aceeasi, fiecare autor oferindu-si propria expresie sau formulare privind problematica. Indiferent de formularile intalnite din randul autorilor sustinatori ai acestei abordari, vom gasi cateva elemente comune : organizatiile sunt grupuri de persoane care interactioneaza in vederea realizarii unor obiective comune si specifice. Este evidenta prioritatea scopurilor in initierea unei organizatii. O conditie necesara existentei organizatiilor este cooperarea si coordonarea grupurilor sau colectivitatilor de oameni care o compun. Aceasta cooperare si coordonare este creata dupa o structura formala, acceptata de membrii organizatiei, prin care se specifica principiile de functionare ale organizatiei ca intreg, relatiile dintre diferite subunitati ale organizatiei si intre indivizii care o compun. Asa cum am mentionat, definirea organizatiei din perspectiva rationalista este doar o modalitate. Evolutia cercetarilor teoretice si practice au evidentiat si alte tipuri de abordari.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
