Cuvantul stil vine din latinescul stylus care inseamna condei. Naturalistul francez Buffon definea, inca de la mijlocul secolului al XVIII-lea, stilul ca fiind intrebuintarea individuala a limbii, afirmand ca ,,stilul este omul insusi". Asadar, el considera ca fiecare individ are stilul sau, de aceea l-a definit stil individual, iar in functie de imprejurarile in care cineva vorbeste si de starea de spirit in care se gaseste, stilul poate fi:
- Stilul neutru (indiferent): un raspuns dat unui trecator;
- Stilul familiar (apropiat, intim): folosit intre prieteni
- Stilul solemn (grav, ceremonios, protocolar): se adreseaza unei oficialitati, unei persoane importante in ierarhia sociala.
Tudor Vianu, estetician, defineste stilul ca fiind ansamblul notatiilor pe care vorbitorul sau autorul le adauga expresiilor sale tranzitive.
Ion Coteanu, lingvist, afirma ca, ,,poetic sau nu, stilul este si expresia verbala a unui mod de gandire".
Modul in care sunt folosite resursele limbii (lexicale, fonetice, morfologice, sintactice, topice) poate caracteriza un vorbitor sau o colectivitate (grup); rezulta ca exista doua mari categorii ale stilului: stilul individual si stilurile functionale.
In limba romana contemporana exista patru stiluri functionale: stiintific, oficial (juridic-administrativ), publicistic, beletristic (artistic).
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
