Functia poetica este o importanta sursa a creativitatii chiar si in mesajele jurnalistice,in ciuda faptului ca scopul dominant al comunicarii mediatice este cel informativ.In functie de situatie,stil ,autor si scop al mesajului functia poetica poate capata caracter dominant,iar concretizarea ei in mesaj este integrala si continua,spre deosebire de folosirea functiei poetice ca element secundar,ceea ce determina automat o concretizare partiala si discontinua.Sunt doua ipostaze definitorii pentru relatia dintre mesajele literare si cele jurnalistice. Daca in cazul literaturii functia poetica este esentiala,mesajul literar neputand exista in afara acestui cadru,in jurnalism functia poetica este dispensabila,facultativa,dominante in stilul media fiind functiile conativa si fatica. Aparitia functiei poetice sau chiar transformarea ei in functie dominanta in mesajele jurnalistice se datoreaza in special nevoii de adaptare la un anumit gen publicistic. Una dintre cele mai simple metode de identificare a literaritatii in jurnalism,dar si invers,este de a apela la textele scriitorilor jurnalisti. Iar cultura romana este plina de astfel de exemple.Mihai Eminescu,I.L. Caragiale,Ioan Slavici,Camil Petrescu,Liviu Rebreanu,Tudor Arghezi,F. Brunea Fox,N.D. Cocea,Alexandru Sahia,Octavian Paler,Mircea Dinescu sau Cristian Tudor Popescu demonstreaza ca literatura a avut o relatie stransa cu presa.Indiferent daca este vorba despre jurnalisti care au patruns si in literatura sau,invers,scriitori care au activat si in presa,o analiza a textelor celor enumerati poate demonstra ca experienta si automatismele capatate intr-unul dintre domenii se transfera cu lejeritate in celalalt. Adica textul jurnalistic al unui scriitor consacrat va contine multiple elemente de literaritate,la fel cum produsul literar al unui jurnalist poate capata macar unul dintre multiplele accente specifice indeletnicirii de baza. 1. Ion Luca Caragiale I.L. Caragiale a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic si ziarist roman. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg roman si unul dintre cei mai importanti scriitori romani. A fost ales membru al Academiei Romane postmortem. "Eu scriu pentru dumneata, cititorule", a spus Caragiale. Formula are o valoare emblematica si ii va guverna atat publicistica, cat si literatura. Aproape 40 de ani de presa, peste 30 de gazete la care a colaborat sau pe care le-a creat singur sau cu ajutorul unor colegi de breasla, sute de articole. Ca ziarist, Caragiale a facut de toate, de la corectura la directorat, s-a exprimat in toate genurile publicistice, de la stire, note, pastile, necroloage, la cronici teatrale, articole de opinie. Pragul dintre discursul publicistic si cel literar se trece pe nesimtite. Caragiale este, in linii mari, acelasi (spre deosebire de Eminescu). Publicistica lui Caragiale2 este mai putin inflamata decit cea a lui Eminescu. Caragiale nu este patimas, desi limbajul sau este colorat; puseurile sale violente lingvistic au intotdeauna si o nota bufa, fiindca el este un ghidus etic si un histrion moralist. Caragiale apeleaza la un imaginar lingvistic moderat-violent sau doar cu inserturi brutale, intrucit ceea ce il intereseaza este sanctionarea bufa a reprezentantilor viciati ai natiei. Totusi, uneori, atacurile sale ajung sa semene cu niste demolari radicale: este un risc sau, dimpotriva, o carte de vizita asumata. Inceputul activitatii jurnalistice a lui Caragiale poate fi datat, cu probabilitate, in luna octombrie 1873, la ziarulTelegraful, din Bucuresti, unde ar fi publicat rubrica de anecdote intitulata Curiozitati. Apropierea de ziaristica este confirmata, cu certitudine, odata cu colaborarea la revista Ghimpele, unde si-ar fi semnat cronici cu pseudonimele: Car si Policar, in care sunt vizibile vioiciunea si verva de buna calitate. Numele intreg ii apare la publicarea de la 1 octombrie 1874 a poemului Versuri in Revista contemporana. In numarul din luna decembrie 1874 al revistei, numele lui Caragiale a aparut trecut printre numele scriitorilor care formau,,comitetul redactional". Un moment esential l-a constituit colaborarea la Revista contemporana, la 4 octombrie 1874, cu trei pagini de poezie semnate I. L. Caragiale. Gazetaria propriu-zisa si l-a revendicat insa de la aparitia bisaptamanalului Alegatorul liber, al carui girant responsabil a fost in anii 1875 - 1876. In lunile mai si iunie 1877, Caragiale a redactat singur sase numere din ,,foita hazlie si populara", Claponul. Intre anii 1876 si 1877 a fost corector la Unirea democratica. In august 1877, la izbucnirea Razboiului de Independenta, a fost conducator al ziarului Natiunea romana, scos la propunerea publicistului francez Frederic Dame (1849, Tonnerre, Franta - 1907, Bucuresti). In aceasta perioada a aparut si Calendarul Claponului. Ziarul, cu numeroase rubrici scurte si cuprinzatoare, a fost suprimat dupa numai sase saptamani. Punandu-si in practica experienta gazetareasca de pana atunci, Caragiale a inceput, in decembrie 1877, colaborarea la Romania libera, publicand foiletoanele teatrale Cercetare critica asupra teatrului romanesc. Intre anii 1878 si 1881 a colaborat la Timpul, alaturi de Eminescu, Ronetti-Roman si Slavici. La 1 februarie 1880 revista Convorbiri literare a publicat comedia intr-un act Conu Leonida fata cu reactiunea.
1.http://www.ilcaragiale.eu/biografie.php#4.+Activitatea+publicistica 2.http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Luca_Caragiale#Ziarist.2C_publicist.2C_poet 3.http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu,_jurnalist_politic 4.http://www.referatele.com/referate/romana/Cornel-Nistorescu/ 5.http://www.mediapedia.ro/wiki/index.php/Ion_Cristoiu 6.http://personalitati.infoportal.rtv.net/biografie~nume-cristian-tudor-popescu.html 7.http://ro.wikipedia.org/wiki/Cristian_Tudor_Popescu 8.http://personalitati.infoportal.rtv.net/biografie~nume-cristian-tudor-popescu.html 9.http://www.romlit.ro/mircea_dinescu_________publicistica__
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
