Școala de la Palo Alto

Scoala de la Palo Alto este denumirea data unui grup de cercetatori de origini stiintifice diferite care au lucrat la un moment dat la Palo Alto, oras aflat lânga San Francisco.

Initiatorul acestui grup a fost Gregory Bateson, care în anul 1942 considera necesar sa abordeze comunicarea ca pe un sistem de mesaje ce functioneazã sub formã de <bucle>, în care energia de rãspuns este oferitã de receptor, si nu de impactul elementului declansator, si nu asa cum fusese abordata anterior, din perspectiva dinamicii fortelor si a raporturilor de cauzalitate dintr-o interactiune.

Luând drept cadru metodologic inter-relatiile din interiorul unei retele, în care actioneazã mecanisme circulare de reglare el va adera la principiile demersului sistemic.

Precursor al noului model al comunicarii, Gregory Bateson, antropolog, ecologist si etolog, a încercat sa introduca o viziune organicistica asupra comunicarii. Cunoscut ca fiind în cautarea permanenta a metaforelor, el va opune metafora masinii (fondatoare pentru modelul matematic), metaforei organismului, pe care o considera mai adecvata pentru a exprima natura sistemului informational-comunicativ. El va introduce comunicarea organica. Aceasta se constituie în spirala, fiind o crestere ne-liniara, o permanenta auto-poiesis. Dupa Bateson, comunicarea este un schimb al subsistemelor unei totalitati, un schimb de informatie. La rândul ei, informatia este o diferenta care produce diferente. Aceasta este sursa dinamicii totalitatii pentru ca interactiunea dintre partile unui spirit este declansata prin diferenta.

Totul este comunicare  de la acest principiu porneste întreaga teorie a Scolii de la Palo Alto. Comunicarea este noul termen care exprima relatia omului cu lumea. Bateson propune o viziune circulara a comunicarii, abandonându-se astfel conceptia liniarã, si oarecum deterministã, a succesiunii actiunilor si reactiunilor între obiecte izolate. De la simplu instrument al cunoasterii, comunicarea este ridicata la rangul de referent general. Ea dobândeste statutul general al oricarui proces mental si al întregii naturi.

De asemenea, comunicarea este înteleasa ca un proces social permanent, care integreaza cuvinte, gesturi, priviri, spatiu interindividual, în locul vechii conceptii, conform careia comunicarea este un act verbal, constient si voluntar.