Retorica tăcerii

“Si tacuisses, philosophus manisses”

Boetus

Tãcerea, conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române inseamna “a nu spune nimic, a se abtine sa vorbeasca, a tacea spre a nu se da de gol, a tainui, a ascunde, a fi discret” etc.

Societatea noastra moderna e bombardata cu vorbe, framantata cu pofta imensa de a imparti lumii ce e in mintea ei. Eu ma gasesc nu de putine ori si ma intreb cat de adanca, e de fapt, zicala care a facut istorie: daca taceai, filozof ramaneai!

Modernitate inseamna venirea la putere a zgomotului. In lume vuieste fara incetare zgomotul instrumentelor tehnice care sunt indispensabile vietii personale sau colective.

Un alt fel de vorbire isi schimba insa statutul antropologic: cea a mass-media, a telefoanelor, a celularelor.

Aceasta prolifereaza, nu mai stie sa taca si se expune riscului de a nu mai fi ascultata. Navalnica si nelinistitoare, ea instituie o comunicare intemeiata numai pe contact, in care informatia este secundara, in care mai curand este sa se manifeste continuitatea lumii.

“Esti aici, existi pentru ca ma auzi, iar eu exist pentru ca iti vorbesc”

Philippe Breton spunea ca: “e o societate in care indivizii comunica mult dar se intalnesc rar.” Un cuvant fara prezenta este lipsit de efect asupra unui public anonim.

Mass-media sau retelele de comunicare dau orisicui sentimentul ca cei ce i se adreseaza o fac in mod familiar. Ele sunt o intrerupere permanenta a tacerii vietii, zgomotul acestora ia locul vechilor conversatii.

O mare drama ar fi tacerea mass-mediei, o pana generala a ordinatoarelor, pe scurt o lume lasata pe seama comunicarii verbale doar cu cei de fata, constransa la aprecierea personala.

Comunicarii ii lipseste tacera care i-ar da greutate si forta. Ea vede in tacere dusmanul ei declarat.

David le Breton, in lucrarea lui “Despre tacere” spune ca: “tacerea si vorbirea nu sunt anonime, ambele sunt active si insemnate iar discursul nu poate sa existe fara legatura lor reciproca. Cuvantul se lipeste chiar mai greu de tacere decat invers.”

Marele scriitor si filozof roman Emil Cioran spunea: “tacerea neasteptata in mijlocul unei conversatii ne dezvaluie deodata problema esentiala: ne arata pretul pe care trebuie sa-l platim pentru inventarea limbajului.”

Întreaga opera brâncusiana este învaluita în calm, tacere si seninatate. Tacerea este un element dominant în sculptura sa.

“Rugaciunea” din cimitirul de la Buzau, Ionel Jianu scrie: „E pentru prima data când Brâncusi sculpteaza Tacerea, cu toata intensitatea ei, cu tot omenescul rugaciunii în care se contopeste întreaga fiinta”.

Cea de-a 7-a arta, Cinematografia si-a facut aparitia prin intermediul filmului mut. Filmele mute se bazau pe interpretarile foarte sugestive ale actorilor. Aici gestica si mimica aveau valori deosebite, cu ajutorul lor, actorii dupa scenariile respective puteau mima diferite momente din viata cotidiana: o poveste de dragoste exprimata prin imbratisari, saruturi, plimbari la brat prin parc, sau o conversatie tensionata, conflictul dintre doi barbati etc. Unul dintre cei mai faimosi actori francezi de film mut a fost Jean Gabin fiind considerat patriarhul cinematografului francez, “personalitatea sa caracterizata prin autoritate, prestigiu, echilibru, dand consistenta unor personaje memorabile in filme de valoare medie, care rezista timpului tocmai datorita prezentei sale.”

Dar sa nu-l uitam nici pe actorul Charlie Chaplin supranumit “maestrul comediei mute”.