Lucrarea de fata isi propune sa prezinte comunicarea in organizatia militara. Delimitand cadrul mai larg al comunicarii, incercam sa aducem o perspectiva psihoorganizationala asupra comunicarii in mediul militar cu formele ei, modul de functionare prin retele si structuri comunicationale, atragem atentia asupra fenomenelor ce perturba comunicarea dar si asupra unor modalitati de optimizare a ei. Fiecare dintre aceste aspecte suporta o analiza mai detaliata, realizabila intr-un studiu amplu pe care ni-l propunem in viitor.
Cuvinte cheie: comunicare organizationala, organizatie militara, retele comunicationale
Comunicarea reprezinta cheia eficientei intregii organizatii militare, ea influentand si fiind influentata la randul ei de toate fenomenele si procesele organizationale: cultura organizationala, luarea deciziilor, stilul de conducere, rezolvarea conflictelor si negocierea, perfectionarea si consilierea carierei, schimbarea si dezvoltarea organizationala. Iar pentru procesul strict managerial, comunicarea este esentiala, in randul competentelor manageriale competenta pentru comunicare ocupand primul loc. Organizatia militara, cu radacini pierdute in istorie, a urmarit permanent perfectionarea in vederea unei superioritati competitive. si cum razboiul de pe campul de lupta s-a mutat in campul informational, pe de o parte, si trebuie sa raspunda nevoilor societatii de flexibilitate, profesionalism si progres, pe de alta parte, este clar ca armata pentru a atinge excelenta organizationala trebuie sa includa in strategiile ei si aspecte legate de comunicarea organizationala.
In acest sens poate sa raspunda cel mai bine exigentelor de ordin teoretic, dar si practic modelul comunicarii organizationale a lui Pamela Schocklez- Zabak (2002) (in Zlate M., p. 500). Abia la sfarsitul secolului trecut a inceput sa se contureze un model al comunicarii din perspectiva psihologiei organizational- manageriale, model care pastrand elementele clasice ale comunicarii (participanti si procese), pe de o parte, accentueaza rolul factorilor psihoorganizationali experientiali si contextuali ce reprezinta nu doar mediul de desfasurare al comunicarii, ci insasi materia ei prima, iar pe de alta parte, defineste factorii eficientei comunicarii organizationale. Acestia din urma sunt reprezentati de urmatoarele competente:
- competenta cunoasterii (abilitatea de a intelege mediul comunicational organizational),
- competenta senzitivitatii (abilitatea de intui corect sentimentele celorlalti membri ai organizatiei),
- competenta deprinderilor (abilitatea de a analiza corect situatiile organizationale si a gestiona eficient mesajele organizatiei),
- competenta valorilor (abilitatea asumarii responsabilitatii pentru eficienta comunicarii).
In analiza oricarui aspect ce tine de organizatia militara trebuie sa avem in vedere in primul rand puternicul ei caracter de normativizare, formalizare, rigurozitate, ritualizare si conformism, aspecte ce se regasesc ca definitorii si in cazul comunicarii. Vom incerca sa patrundem dincolo de aceste prime aspecte, analizand specificul militar al diverselor forme ale comunicarii, chiar daca unele se suprapun partial.
Un prim criteriu de diferentiere a comunicarii il constituie codul folosit si astfel distingem comunicarea verbala si comunicarea nonverbala, subiecte larg dezbatute in literatura de specialitate, de aceea ne vom opri doar asupra aspectelor intalnite in mediul militar. Institutia militara a cunoscut reguli mai mult sau mai putin explicite cu privire la comunicare, adevarate coduri respectate cu strictete. Sintagme clare si concise ca "sa traiti", "am inteles", "raportez", "am onoarea", ca si tonul ridicat, pozitia rigida, salutul si alte ritualuri specifice definesc raporturile de subordonare din ierarhia militara. Un capitol aparte il constituie comunicarea realizata prin intermediul emblemelor si gradelor militare.
Un al doilea criteriu de diferentiere a formelor comunicarii il reprezinta numarul de participanti si tipul relatiei dintre acestia, astfel vom trece in revista comunicarea intrapersonala, interpersonala diadica, de grup, publica si de masa.
Comunicarea intrapersonala este comunicarea in care nu se pot diferentia receptorul de emitator, avand loc in spatiul exclusiv mintal, adimensional si subiectiv. Sciziunea personalitatii ce permite dialogul interior este generatoare de conflicte si dezbateri interne ce pot fi productive in planul gandirii si al constiintei morale. Se reliefeaza in acest context valorile specifice institutiei militare: loialitatea, patriotismul, onoarea militara, sacrificiul uman pe campul de lupta. Desi aceste valori pot intra
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
