Protocolul - instrument de comunicare internă

Extras din referat Cum descarc?

Protocolul intr-o acceptie foarte larga, poate fi definit ca totalitatea regulilor de conduita ce trebuie respectate in societate. Cuvantul ,,protocol" provine din limba greaca, fiind format din doua cuvinte, ,,protos" care inseamna primul si ,,kollao" care inseamna a lipi (ceea ce este lipit mai intai). Semnificatia initiala a termenului avea in vedere prima foaie lipita pe un sul de papirus, pe care se aflau inscrise datele asupra originii sale. Termenul a devenit ulterior, in succesiune:
-textul original al unui inscris notarial;
-registrul in care erau inscrise actele notariale;
-repertoarul modelelor folosite in redactarea textelor administrative.
Mai tarziu, in secolul al XVII-lea, termenul este folosit pentru a desemna o culegere de formulare utilizate pentru a stabili corespondenta intre persoane, in functie de rangul acestora. Aceasta evolutie este de natura sa legitimeze folosirea actuala a termenului prin referire la ceremoniile si relatiile stabilite cu rigurozitate intre personalitatile publice, ordinea protocolara, folosirea simbolurilor tarilor si natiunilor. 
In lucrarea lui Louis Dussault - ,,Protocolul, instrument al comunicarii", se apreciaza ca domeniul protocolului este urmatorul:
-relatiile dintre puteri suverane, organizate statal, indiferent daca suveranitatea este atat externa cat si interna, numai interna sau limitata doar la niste scopuri urmarite de statul respectiv;
-normele la care se apeleaza in relatiile cu aceste puteri si, in general, in sfera afacerilor externe;
-raporturile ierarhice stabilite intre institutii si, in cadrul institutiilor, raporturile dintre cei care detin puterea si relatiile pe care subordonatii le intretin cu acestia.
Alti autori restrang semnificatia protocolului la ,,prescriptiile imperative care determina locul cuvenit personajelor oficiale si maniera de comportare fata de acestea".
Cuvantul protocol are mai multe acceptiuni, din care relevam:
ansamblu de reguli si practici de ceremonial care se aplica la festivitati oficiale in relatiile diplomatice;
-compartiment dintr-o institutie care are ca sarcina organizarea oficiala a activitatii de protocol, (de pilda, serviciul de protocol din Ministerul Afacerilor Externe). 
-document diplomatic care cuprinde acordurile, intelegerile si hotararile la care s-a ajuns in cadrul unei reuniuni internationale;
-in lumea afacerilor, prin acest concept se desemneaza o conventie, o intelegere la care ajung, in urma negocierii, partenerii de afaceri. 
Intr-un sens mai larg, prin protocol se intelege : principiile si ideile generale , susceptibile sa-i deghizeze pe indivizi in evolutia lor profesionala, umana, sociala, conservandu-si in acelasi timp libertatea spiritului si propria demnitate, iar uzantele reprezinta legea nescrisa a vietii sociale.
Activitati specifice protocolului
A redacta o invitatie? A alcatui o lista de invitatii? A primi doua sute de persoane? A te ocupa de invitatii de onoare? A face prezentarile? A te prezenta pe tine insuti? A plasa invitatii la o masa, la o conferinta, pe o estrada? A primi straini? A redacta o scrisoare importanta? A stapanii vocabularul mediului diplomatic? A organiza o masa pentru zece persoane sau doua sute? Pe cine servesti mai intai? Ce meniu oferim? A lua cuvantul in public? A tine un toast? Sunteti maestru de ceremonii: pe cine salutati primul? Cine vorbeste ultimul? Ce tinuta vestimentara purtam? A aseza drapelele? A face cadouri si amintiri: ce sa oferim? Toate raspunsurile la aceste intrebari si la multe altele asemanatoare constituie obiectul, definesc diferenta specifica a protocolului. Din multitudinea activitatilor enumerate, voi prezenta, pe scurt, cateva dintre ele -  considerate a fi deosebit de importante.
De asemenea, protocolul este determinat de limite bine stabilite, de elementele proprii de reglementare, cum ar fi uzantele, normele sau elementele de natura legala (nivelul de reprezentare sau baza materiala, plafoanele admise de cheltuieli). Dincolo de elementele proprii de reglementare, in aplicarea practica a protocolului se definesc curentele -  ce tin de considerente pur subiective (optiunea conducatorului autoritatii statale sau administrative). Astfel, putem vorbi despre protocol ceremonios si protocol cordial, precum si de protocol si precadere. Protocolul ceremonios prezinta o mai mare pondere a festivismului si este destinat ceremoniilor publice, fiind spectaculos si impozant.
El se caracterizeaza prin faptul ca este o conventie rigida, prin fast, menit sa impresioneze si sa dea maretie participantilor (in relatiile internationale este considerat o forma de respect si de politete), prin consum mare de resurse - resursele umane sunt numeroase logistic, participand la organizare mai multe institutii. Protocolul ceremonios este prestabilit in detaliu, nimic nu poate fi aleatoriu si nu sunt admise derogari de la standard sau actiuni personale. Caracterul public este trasatura cea mai importanta, actiunile care sunt organizate ceremonios nu-si ating scopul decat prin festivismul public in care organizatorul dovedeste realizarea exceptionala a caracteristicilor anterioare impletite cu maiestrie. Protocolul ceremonios este preferat de: functionarii cu demnitati inalte, reprezentantii unor state mici, dictatori, ministere -  este mai des intalnit la Ministerul Afacerilor Externe si la cel al Apararii. Protocolul cordial (numit si non formal datorita caracterului sau mai putin festivist), are o pondere mai mare in cadrul protocolului, el fiind la dispozitia mai multor autoritati ale administratiei publice decat cel ceremonios. Acest lucru se datoreaza, in principal, scaderii nivelului de reprezentare si accesibilitatii sale, precum si faptului ca unele institutii nu au dreptul sau mijloacele de a organiza un protocol de tip ceremonios. Protocolul cordial se caracterizeaza printr-o rigiditate mai mica a conventiilor (permite o mai mare spontaneitate a participantilor), prin atitudine destinsa (prin urmare, o afirmare mai mare a abilitatilor de comunicare personale ale participantilor), prin consum de resurse mai mic, prin discretie -  are o mai mare pondere interpersonala, momentul public fiind prezent, dar redus. El este doar stabilit pe etape, detaliile decurgand de la sine in mod firesc. Protocolul cordial este preferat de: reprezentantii unor state mari cand primesc reprezentanti ai unor state mai mici, tarile gazda ale unor negocieri internationale, reprezentantii unor autoritati publice de mai mica importanta, reprezentantii administratiei publice locale, functionarii care stapanesc mai putin uzantele de protocol.

Fisiere in arhiva (1):

 Protocolul - instrument de comunicare interna.docx