Polemica

Extras din referat Cum descarc?

1. Valoarea polemicii ca factor social
In istoria formarii constiintei sociale nu o singura data au aparut dezbateri despre valoarea discutiei ca atare. Savantii se intrebau care e menirea contrapunerii de opinii. In acest context unii se pronuntau pro, altii contra. Lev Tolstoi considera ca discutiile contribuie mai mult la ascunderea adevarului decit la dezvaluirea acestuia. Noi, fara a fi intimidati de opinia marelui Tolstoi, ne permitem sa ne intrebam: cine poate oare scoate la suprafata adevarul stiintific-nestiind si alte opinii asupra aceluiasi fapt, eveniment etc. ? Dar mai ales atunci cind opiniile sint diametral opuse? Vom conchide, evident, ca confruntarea de opinii misca inainte stiinta, o face sa progreseze.
In antichitate dialogurile publice erau considerate nu numai ca un mijloc de contact, ci si unul de dezvoltare a stiintei, de formare a convingerii. Iar scriitorul german F. Schiller sustine ca un geniu nu poate sa se formeze in singuratate. Confruntarea de opinii atit in trecut, cit si in prezent este un remediu contra neajunsurilor, greselilor, ea scotind in vileag tendintele birocratice, conservatiste.
Se mai considera ca, pentru a deveni accesibil, e suficient ca gindul sa fie bine conturat, fara a mai fi nevoie de argumentare. Or, in realitate lucrurile nu sunt asa de simple. De exemplu, un gind just, insa exprimat nebulos sau prea savant nu poate fi sesizat dintr-odata. Complexitatea gindurilor teoretice ii face pe oratori, pe savantii cu experienta sa puna permanent la indoiala cele afirmate, vazind un oponent inversunat in propria persoana, pe linga cel imaginar sau real. Oare e posibil sa patrunzi in esenta dezvoltarii natiunii, societatii, gindirii fara o conceptie dialectica, fara cunoasterea contradictiilor interne si a luptei contrariilor ? Iata ce sustinea in legatura cu aceasta Bernard Shaw: ,,Daca eu am un mar si dumneata ai un mar, fiecare din noi va avea cite un mar. Insa, daca eu am o idee si dumneata ai o idee, fiecare din noi dispune de doua idei".
Termenul polemica e de provenienta franceza si are sensul nu de discutie in general, ci in contradictoriu. Polemica se manifesta doar in stiinta, in ideologie si, privita sub aspectul eficientei, ea poate fi constructiva sau destructiva. Cei ce nu accepta polemica mizeaza pe particularitatile ei psihologice, comparind lupta verbala cu baterea piroanelor: cu cit le bati mai mult cu atit ele se afunda mai tare si e cu neputinta ca mai apoi sa le scoti. Asa e si cu stereotipurile gindirii: odata formate, viziunile proprii nu pot fi schimabte cu una cu doua.
Da, fireste, e bine cind omul are convingeri proprii, cind tine la ele si nu si le schimba dupa bataia vintului. Dar trebuie- sa ne dam seama de ce tine la ele asa de mult: pentru ca sint ale lui sau pentru ca sint adevarate? Deseori se intimpla ca, sub pretextul dreptului la opinie, la replica, o persoana rau intentionata sau agramata poate ascunde tendinta de a prezenta neadevarul drept adevar, recurgind la procedee necinstite.
Polemica e mai mult decit o simpla discutie rudimentara, deoarece ultima nu presupune prezenta neaparata a punctelor de vedere diametral opuse. O discutie obisnuita poate clarifica doar unele lucruri percepute nebulos. Polemica insa e o adevarata lupta si cei ce intra in ea stiu ce vor si de ce vor, dar mai stiu si cum sa actioneze. Opiniile contradictorii de ordin stiintific sint exprimate, de regula, in scris. Insa lupta intre oponenti cu puncte de vedere diametral opuse are loc si prin intermediul tribunei, in vazul si auzul tuturor celor prezenti. La etapa actuala este cercetata mai mult sau mai putin suficient doar polemica scrisa, cea orala asteptindu-si rindul.
Cu toate deficientele generate de starea reala in retorica dialogurilor publice, vom incerca sa caracterizam acest fapt, scotind in evidenta particularitatile, procedeele etc. Vom mentiona, mai intii de toate, ca polemica orala e mult mai eficienta decit cea scrisa.,Ea are loc in prezenta publicului si contribuie la formarea opinii acestuia. Cred ca nu e nevoie sa argumentam de ce polemica orala e mult mai dificila decit rostirea unei cuvintari, a unui discurs sau alocutiuni.
Vom mentiona doar ca nu oricine se poate incadra in polemica, mizind pe eficienta procesului ca atare. Desfasurindu-se ca un proces public deschis, polemica poate avea drept consecinta sau mobilizarea si convingerea maselor, sau dispersarea, indignarea acestora. Dezbaterile de ordin stiintific, ideologic, in prezenta publicului, necesita maiestrie din partea celor inclusi in activitatea aceasta, dar si promptitudinea reactiei, ingeniozitate, perspicacitate.
In perioada cautarilor de noi cai in dezvoltarea societatii se admite alternativa, dat fiind faptul ca ,,urma va alege", deci se va dovedi mai tirziu care e calea cea mai adecvata. Insa, inainte de a pune in aplicare o opinie, o programa sau alta, mai intii ele se discuta in presa, la diferite consfatuiri etc. Discutiile vor continua si mai tirziu, fiindca adevarul are caracter relativ.
O forma de manifestare a polemicii sint discutiile parlamentare, insa la noi, in majoritatea lor, numai polemici nu pot fi numite:: ele sint camuflate, usile sint inchise chiar si pentru unii corespondenti din opozitie. Iar acolo unde opozitia este marginalizata nu., exista nici democratie si, deci, nici polemica dupa toate regulile. Si fiindca locurile virane mai devreme sau mai tirziu trebuie populate, se strecoara unele opinii evident eronate ale celor care au creat aceasta stare de lucruri. Aici se incheie si democratia, si polemica cinstita, constructiva. De notat ca in campania preelectorala diferitele partide si ,,partidute", in loc sa-si confrunte punctele de vedere asupra rezolvarii problemelor vitale ale republicii, recurg la doua procedee tipice: sau isi lauda platforma proprie, fara a arata caile de realizare a programelor propuse, sau defaimeaza deschis platformele oponentilor. Iar consecintele unor atare confruntari, nu de opinii, ci de intentii n-au intirziat sa se faca observate.
Discutiile polemice apar in momentele de rascruce in istoria neamului si, in atare situatie, functia de polemist a intelectualului(inclusiv a juristilor) este nu numai un drept, dar si o obligatiune. Cine daca nu polemica deschisa, cinstita, argumentata a adus masele populare la prima Mare Adunare Nationala ? Cine poate contesta astazi ca renasterea constiintei nationale se datoreste in cea mai maremasura polemicii din paginile presei (,,Literatura si arta", ,,Basarabia" etc.) ?
Libertatea si obligatia sint notiuni legate dialectic, notiuni ce se intrepatrund si se conditioneaza reciproc. Libertatea adevarata presupune nu numai dreptul, ci si necesitatea de a alege, subordonind interesele proprii celor obstesti.


Fisiere in arhiva (1):

  • Polemica.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* Prețul este fără TVA.

Hopa sus!