Partidul Național Român

Alianţa Democraţilor şi Liberalilor pentru Europa este o alianţă între două partide politice europene: Partidul European al Liberalilor, Democraţilor şi Reformatorilor (ELDR) şi Partidul Democrat European (PDE). Este al treilea grup politic din Parlamentul European ca pondere, cu 101 membri din 22 de ţări ale UE. Grupul ALDE promovează o abordare progresistă a politicii Uniunii Europene, din perspectiva spiritului liber, care combină libertatea individuală şi o cultură economică dinamică cu solidaritatea economică şi socială, preocuparea pentru viitorul mediului înconjurător şi respectul şi toleranţa pentru diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică.

Culori Galben şi albastru

Partidul Naţional Liberal este unul din principalele partide politice din România, cu rol însemnat în modernizarea ţării.

Preşedinţi:

- Radu Câmpeanu: 15 ian. 1990 – 28 feb. 1993;

- Mircea Ionescu-Quintus: 28 feb. 1993- 18 feb. 2001;

- Valeriu Stoica: 18 feb. 2001- 24 aug. 2002;

- Theodor Stolojan: 24 aug. 2002 – 2 oct. 2004;

- Călin Popescu-Tăriceanu: preşedinte interimar 2 oct. 2004- 5 feb. 2005, preşedinte 5 feb. 2005- 21 mar. 2009;

- Crin Antonescu: 21 mar. 2009-

Înfiinţare

Partidul Liberal din Principatele Române Unite a apărut ca formaţiune politică în 1864, condus fiind de Dumitru şi Ion C. Brătianu, C.A. Rosetti şi fraţii Golescu, participanţi activi la Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească.

Curentul care a dus la apariţia acestui partid pe scena politică românească a fost liberalismul secolului al XIX-lea. În Europa occidentală liberalismul s-a dezvoltat concomitent cu ascensiunea oraşelor si a burgheziei, cu lupta acesteia, inclusiv a profesiunilor liberale, împotriva privilegiilor nobiliare şi a restricţiilor din calea comerţului şi industriei.

PNL a luat fiinţă la 24 mai 1875 , sub conducerea lui Ion C. Bratianu, fiind exponentul claselor de mijloc şi al cercurilor largi ale burgheziei. Familia Brătianu a asigurat conducerea partidului în cea mai mare parte a existenţei sale( I.C Brătianu împreuna cu C.A Rosetti, 1875-1883; on C. Brătianu, 1883-1891; Dumitru C. Brătianu, 1909-1927; Vintilă I.C Brătianu, 1927-1930; Ion G. Duca, 1930-1933; Constantin I.C. Brătianu, 1934-1947)

În titulatura partidului se îngemănau două concepte, naţional şi liberal, care expuneau însuşi sensul dezvoltării societăţii şi statului român. Termenul “naţional” semnifică continuarea procesului de recuperare identitară nu numai sub raportul întregirii statului în atributele suveranităţii şi independenţei depline, ci şi sub acela al dezvoltării economice, culturale, intelectuale şi educaţionale. Cuvântul “liberal” exprimă natura regimului social – economic şi politic instituţional bazat pe proprietate şi libertate, prin căutarea permanentă a unui echilibru între diferitele clase ale societăţii. Denumirea partidului reprezintă deci o chintesenţă istorică a două curente de gândire politică românească din care s-a întrupat statul român modern, ele contopindu-se şi regăsindu-se in ideologia şi practica unui partid care, după 1866, a devenit vehiculul politic al procesului de modernizare a României.

Liberalii au avut relativ o perioadă lungă de conducere între 1867 şi 1937, cu mici întreruperi, cand actul guvernării l-a exercitat Partidul Naţional Ţărănesc.

Perioada interbelică

Liberalii au continuat să joace un important rol politic, reprezentând în practică cel mai puternic partid politic al perioadei interbelice.

Perioada 1922-1926 a fost probabil epoca celor mai mari succese liberale, guvernul lui Ion I. C. Brătianu rezolvând cu pricepere problemele dificile ale organizarii noului stat întregit, ale unificării celor 4 regiuni, atât din punct de vedere administrativ cât şi cel legislativ; au fost de asemenea anii refacerii economice şi ai aplicării reformelor; s-a adoptat o nouă constituţie.