Particularitățile Comunicării Orale

Extras din referat Cum descarc?

INTRODUCERE
Cuvantul ,,comunicare" provine din limba latina si termenul a circulat in vocabularul vremii cu sensul de ,,a impartasi ceva celorlalti". Astazi, a comunica, a informa si a fi informati reprezinta trasatura definitorie a existentei fiecaruia dintre noi, devenita intr-atat de pregnanta incat nici macar nu mai este perceputa in mod constient ca fiind o activitate distincta. Impartasind in permanenta ceva celorlalti sau noua insine, traim intr-o continua stare de comunicare. Comunicam prin o multitudine de forme si modalitati: comunicam direct, prin cuvant, gest, mimica si comunicam indirect, atunci cand folosim asa-numitele tehnici secundare - scriere, tiparitura, cabluri, sisteme grafice sau unde hertziene. Sunt la indemana ziare, reviste, carti, afise, filme, telefon, fibre optice, radio sau televiziune. Mesajul este livrat verbal, non-verbal sau paraverbal. Se comuni prin tot ce se exprimam ca produs, intentionat sau nu, al civilizatiei comunicationale din care fiecare dintre noi este parte integranta. Comunicarea este un proces continuu, presupunand o interactiune neincetata intre fiintele umane, desfasurata simultan prin multiple canale si prin mijloace variate. 
Comunicarea este un fenomen global, fiindca tot ce e ,,exprimat" de individ face parte din comunicarea sa. Comunicarea integreaza vorbele, comportamentele, atitudinile si toate paralimbajele. 
Problema de baza cu care se confrunta societatea in acest domeniu este cea a oportunitatii si eficientei investitiilor, stiut fiind ca tehnologiile comunicarii sunt dintre cele mai marcate de ritmul alert al schimbarilor. in viata cotidiana, fiecare om comunica mai mult sau mai putin constient de faptul ca parcurge un proces cu implicatii formale. Angajarea in discutie a doi sau mai multi parteneri presupune ca unul sa rosteasca niste cuvinte pe care ceilalti le asculta, privind in acelasi timp, gesturile si mimica vorbitorului pentru a deduce intelesul precis al cuvintelor. Raspunsul vine pe masura receptarii si intelegerii simbolurilor. Partenerii de discutie transmit, primesc si intercepteaza mesaje.
CAPITOLUL I
- Notiuni generale despre comunicare -
Comunicarea este o activitate umana fundamentala, pe de alta parte sensul, valoarea, aprecierea si evaluarea unei comunicari depind in mod esential de subiectivitatea persoanelor care recurg la ea. 
Procesul de comunicare presupune existenta urmatoarelor componente: 
- emitentul (sursa) - formuleaza mesajul, alege limbajul, receptorul (destinatarul) si mijlocul de comunicare. Desi are cel mai important rol in initierea comunicarii, nu poate controla pe deplin ansamblul procesului. 
- receptorul (destinatarul) - lui ii este destinat mesajul. Importanta receptorului intr-o comunicare nu este mai mica decat a emitentului. Cu toate acestea, in practica functioneaza o serie de prejudecati referitoare la actul receptiei si la statutul receptorului in comunicare. 
Reusita comunicarii depinde de adecvarea continutului si formele de exprimare a mesajului cu capacitatea de perceptie, intelegere a receptorului, cu starea sa sufleteasca. Mesajele trebuie prezentate diferit fata de receptorii lipsiti de prejudecati sau intr-o stare de spirit echilibrata. 
Mesajul este simbolul sau ansamblul simbolurilor transmise de emitator receptorului. Acesta reprezinta forma fizica (orala, scrisa, luminoasa, gesturi, etc.) in care emitatorul codifica informatia. Specialistii vorbesc de textul si de muzica mesajului, in timp ce textul este partea deschisa, vizibila a mesajului concretizata in cuvinte, muzica este partea invizibila continuta de orice mesaj. Ea poate sa implice o varietate de intelesuri. Este adevarat insa, ca nu intotdeauna aceasta latura subtila, a mesajului este perceputa in acelasi mod cu intentiile emitentului. Infatuarea, plictiseala, dezacordul pe care uneori le percepem in mesajele celorlalti nu reprezinta intentii ale emitentului, ci interpretari proprii ale situatiilor marcate de sensibilitatile, prejudecatile, starea de spirit a contextului. 
Mediul sau contextul este o componenta adiacenta dar care poate influenta mult calitatea comunicarii. El se refera la spatiu, timp, starea psihica, interferentele zgomotelor, temperaturilor, imaginilor vizuale care pot distrage atentia, provoaca intreruperi, confuzii. 
Functiile comunicarii sunt urmatoarele:
- de informare;
- de comanda si instruire;
- de influentare si convingere;
- de indrumare si sfatuire;
- de integrare si mentinere.
Ca urmare, comunicarea este calea prin care receptorilor li se poate influenta comportamentul si atitudinea. Tot prin comunicare se asigura curgerea libera a informatiei adica informatia corecta si utilaa ajunge la locul potrivit in momentul potrivit pentru ca eforturile tuturor sa se coordoneze intre ele.
Comunicarea presupune reversibilitatea mesajelor in cadrul relatiei care reuneste doua entitati, chiar daca mesajele nu sunt de acelasi ordin. Ea implica crearea unui sens. In toate cazurile comunicarea pune intr-o relatie fluctuanta campuri si dimensiuni multiple ale modului de functionare, atat la nivel mintal si fiziologic, cat si la nivel social. 
CAPITOLUL II
- Particularitatile comunicarii orale -
Discursul oral scris circula peste tot, inclusiv si in randurile nestiutorilor. Acestea au fost si motivele pentru care mari intelepti ai timpului au fugit de cuvantul scris. S-au temut ca neinitiatii vor fugi intelege gresit ti ca vor actiona ca atare, adica daunator, gresit. Intre comunicare orala si comunicarea scrisa exista complementaritatea despre care vorbeau invatatii iudaismului cand spuneau ca Biblia scrisa nu are valoare fara Biblia orala.

Fisiere in arhiva (1):

 Particularitatile Comunicarii Orale.doc