Omul și specialistul în relații publice

Extras din referat Cum descarc?

"Moralitatea" sau natura "etica" a unei actiuni - caracterul ei bun sau rau - ... trebuie sa fie judecate in functie de masura in care ea include si integreaza scopurile si asigura dezvoltarea potentiala a acestor scopuri pentru toti oamenii implicati in actiunea respectiva sau care ar putea fi afectati de ea. -Hadley Cantril
Dictionarul explicativ al limbii romane defineste etica drept stiinta care se ocupa cu studiul teoretic al valorilor si conditiei umane din perspectiva principiilor morale si cu rolul lor in viata sociala; totalitatea normelor de conduita morala corespunzatoare; morala. 
O viziune relativ asemanatoare ne este data si de dictionarul Cambridge: un sistem de credinte acceptate care controleaza comportamentul, in special un sistem care se bazeaza pe morala.
Etica poate fi numita stiinta realitatii morale. Aceasta incearca elucidarea problemelor morale printr-un demers cognitiv. In sens larg, etica poate fi inteleasa ca o filosofie asupra moralei, a binelui si a raului, a datoriei. In particular, etica poate fi tratata filozofic (Kant, Machiavelli), utilitarist (pseudo-democratie: cel mai mare bine pentru cat mai multi oameni) sau deontologic (dilema omului moral: fa ce e corect, indiferent de consecinte). 
Codul etic reprezinta o reflectare a valorilor, serveste la simbolizarea principiilor dupa care un grup profesional sau o organizatie se defineste pe sine. Este mai mult decat un document administrativ, mai mult decat o lista de reguli, dupa care un membru al organizatiei sau al unui grup profesional poate identifica sau exclude comportamentul deviant.
Incercarile de definire a eticii sunt multiple, insa punctul lor comun il reprezinta imperativul moralitatii, al distingerii intre bine si rau in stabilirea unor valori normative. Moralitatea poate fi privita in patru moduri pornind de la eticile traditionale: ca o reactie nemijlocita determinata de natura innascuta a omului; ca o reactie nemijlocita determinata de deprinderile dobandite, ca o ,,a doua natura"; ca o reactie mijlocita determinata de anticiparea consecintelor actiunii si ca o reactie mijlocita determinata de proiectarea unor intentii. 3 Ideal ar fi ca relatiile publice sa adopte cea de a treia viziune. Consecintele unei actiuni ar trebui sa constituie cauza dilemelor etice ale unui relationist.
Deontologia desemneaza teoria datoriilor morale (morala profesionala fiind considerata o teorie a drepturilor si a datoriilor in exercitarea unei anumite profesii). Este o ramura a eticii plasata la granita dintre morala si drept, care are ca obictiv de studiu investigarea drepturilor si a datoriilor precum si modele de actiune, apreciere, in domeniul vietii sociale. Este asimilata cu o ,,traditie nescrisa" care stabileste prin consens ceea ce se face si ceea ce nu se face. Adica acele valori care sunt impartasitede majoritatea membrilor sai, intr-un cod deontologic sau intr-o carte. 
Notiunea de deontologic indica un ansamblu de reguli si norme de conduita, dar care nu exclud reflexia asupra acestora in elaborarea sau practica deontologica din perpectiva unor valori precum: datorie, adevar, dreptate, respect, libertate, responsabilitate, transparenta, utilitate, solidaritate, cooperare. 
Etica in relatii publice se bazeaza pe premisa ca orice act de comunicare, are un puternic caracter de a influenta, fiind susceptibila de faptul ca nu transmite intotdeauna adevarul. Din acest motiv, apelul la etica si morala devine apelativ absolut necesar pentru a garanta dreptul la relationare si aplicare corecta in domeniul relatiilor publice.
Scopul eticii in doemniul PR este acela de a stabili principiile in baza caruia se poate obtine succesul. El poate fi obtinut prin influentarea publicului intr-o anumita problema, cresterea audientei mediatice sau schimbarea atitudinii fata de un anumit factor social. 
Succesul PR este dat de castigarea unei reputatii bune, fiind garantat de respectarea principiilor eticii deontologice.
Etica reprezinta un imperativ pentru relatiile publice si munca de relationist. Este vital ca un specialist in relatiile publice sa isi bazeze activitatea pe un comportament etic. O persoana lipsita de morala nu poate reprezenta o companie si interesele acesteia in public, nu poate servi opinia publica.
In general se recunoaste ca relatiile publice presupun stabilirea si mentinerea unor relatii mutual profitabile cu diverse publicuri. Apare asadar o idee extraordinar de importanta: renuntarea la gandirea masificata, in favoarea celei care vede opinia publica si populatia impartita in mai multe segmente in functie de factori diversi. Este la fel de adevarat ca o persoana va face parte din mai multe astfel de grupuri in viata sa sociala. 
Relatiile publice au insa un mare impact si in ceea ce priveste modul in care este perceputa o organizatie, in conditiile in care o comunicare permanenta (proactiva, care vine in intampinarea unor nevoi, in locul celei reactive, care are in vedere reactia la ceva ce s-a intamplat), informarea permanenta si strategiile de imagine pe termen mediu si lung au in vedere crearea si mentinerea unei imagini cel putin buna pentru companie. 
Specialistul in relatii publice trebuie sa fie proactiv - sa fie mereu cu un pas inainte, sa imagineze, sa creeze strategii interesante. Daca va mentine mereu o linie reactiva in ceea ce face, nu va reusi sa obtina rezultate notabile, pentru ca va reactiona mereu - nu va determina el insusi reactii.
In comunicare, specialistul in PR trebuie sa fie mereu onest, sinceritatea fiind o calitate de baza. Un specialist adevarat nu va minti niciodata pentru companie, pentru ca minciuna are picioare scurte. A spune adevarul este mult mai util decat a minti, iar beneficiile pe termen lung - mult mai mari. Specialistul trebuie sa ofere intotdeauna informatia corecta pentru a avea succes si credibilitate si in alte ocazii ulterioare.

Fisiere in arhiva (1):

 Omul si Specialistul in Relatii Publice.docx