Inca din antichitate comunicarea ca si politica au constituit activitatile predilecte si poate cu cele mai surprinzatoare rezultate ale grecilor. Ambele activitati au fost percepute de antici ca elemente fundamentale al existentei umane. Aceia dintre cetateni care stapaneau arta comunicarii convingatoare se afirmau mai usor in societate si isi aparau mai bine interesele. In plus, ei puteau deveni si chiar deveneau lideri politici, militari sau religiosi, dobandind pe aceasta cale noi privilegii. Succint spus comunicarea, arta de a comunica era instrumentul cel mai la indemana si cel mai eficient al anticilor pentru a accede la putere. Prezentul nu ofera o viziune esential diferita: locul democratiei antice a fost luat de democratia moderna, locul cetateanului din agora l-au luat institutiile, scopul cetateanului antic de a accede la puterea politica a devenit in prezent ratiunea existentei partidelor politice. Si totusi in tot acest proces evolutiv putem vorbi de o reala constanta - comunicarea. Indiferent, de scolile de gandire carora le apartin sau de orientarile in care se inscriu, toate definitiile date comunicarii au cel putin urmatoarele elemente comune: comunicarea este procesul de transmitere de informatii, idei, opinii, pareri fie de la un individ la altul, fie de la un grup la altul; comunicarea este un atribut al speciei umane; nici un fel de activitate, de la banalele activitati cotidiene si pana la activitatile complexe desfasurate la nivelul organizatiilor, nu pot fi concepute in afara procesului de comunicare.
1.1. Procesul de comunicare
Ce este comunicarea? Este o intrebare la care au incercat sa ofere raspuns toti autorii literaturii de specialitate. J.S.Van Cuilenburg, O Scholter, G.W.Noomen definesc comunicarea ca fiind "un proces prin care un emitator transmite informatii receptorului prin intermediul unui
canal, cu scopul de a produce asupra receptorului anumite efecte". Altfel spus, fiecare proces de comunicare are o structura specifica reprezentata de un anume tip de relatie dezvoltata de trinomul emitator-mesaj-receptor.
Relatia de comunicare se realizeaza astfel: emitatorul transmite un mesaj intr-un anumit cod (limbaj) catre receptor, care va initia o actiune de decodare a mesajului ce i-a fost transmis. Acest mesaj este constituit intr-un anume cod care trebuie sa fie comun celor doi parteneri aflati in contact. Intre emitator si receptor are astfel loc un transfer care realizeaza elementul comun al informatiei. Informatia pleaca de la emitator si devine informatie pentru receptor. Atat emitatorul, cat si receptorul sunt entitati orientate catre un scop. Emitatorul are scopul de a oferi, receptorul are scopul de a recepta. Cum am mai spus, transmiterea mesajului se realizeaza intr-un anume cod. Intre mesaj si cod exista o anumita discrepanta. Astfel, in vreme ce mesajul se caracterizeaza prin coerenta, cursivitate, claritate, fiind determinat de loc, de timp, de starea psihica a emitatorului, codul e fix, invariabil, abstract, redus la un numar destul de mic de semne. In cele ce urmeaza vom prezenta elementele componente ale procesului de comunicare: feed-back-ul, canalele de comunicare, mediul comunicarii, barierele comunicationale. Feed-back-ul este un mesaj specific prin care emitentul primeste de la destinatar un anumit raspuns cu privire la mesajul comunicat. Canalele de comunicare reprezinta "drumurile", "caile" urmate de mesaje. Exista doua tipuri de canale de comunicare: canale formale, prestabilite, cum ar fi sistemul canalelor de raportare dintr-oorganizatie; canale neformale stabilite pe relatii de prietenie, preferinte, interes personal. Canalele de comunicare au un suport tehnic reprezentat de toate mijloacele tehnice care pot veni in sprijinul procesului de comunicare: telefon, fax, calculator, telex, mijloace audio-video. Mediul comunicarii este influentat de modalitatile de comunicare, exista mediu oral sau mediu scris. Filtrele, zgomotele, barierele reprezinta perturbatiile ce pot interveni in procesul de comunicare, perturbarea mesajului transmis poate avea o asemenea intensitate incat intre acestea si mesajul primit sa existe diferente vizibile. Perturbatiile pot fi de natura interna - factori fiziologici, perceptie, semantica , factori interpersonali sau intrapersonali si de natura externa - care apar in mediul fizic in care are loc comunicarea (poluare fonica puternica , intreruperi succesive ale procesului de comunicare). In procesul de comunicare bariera reprezinta orice lucru care reduce fidelitatea sau eficienta transferului de mesaj. In functie de caracteristicile pe care le au barierele pot fi clasificate in bariere de limbaj, bariere de mediu, bariere datorate pozitiei emitatorului si receptorului, bariere de conceptie.
Procesul de comunicare, este, prin urmare, un proces complex care are o serie
de caracteristici, intre care:
- orice proces de comunicare are o tripla dimensiune: comunicarea exteriorizata (actiunile verbale si neverbale observabile de catre interlocutori), metacomunicarea (ceea ce intelegem noi dincolo de cuvinte) si intercomunicarea (comunicarea
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
