Metodologia Cercetării Științifice a Comunicării de Masă

• Ştiinţa care studiază metodele şi procedeele utilizate în ştiinţă

• Ştiinţa care studiază principiile de organizare a cunoaşterii prin prisma acceptării sau respingerii lor

Or metodologia reprezintă principii şi reguli privind dezvoltarea şi utilizarea unui sistem de metode, tehnici şi procedee aplicate pentru a descoperi relaţile generale şi legile fenomenelor sociale.

2. Elementele de bază ale metodologiei sunt:

• Tezele filosofice

• Principii normative care rezultă din teze

• Strategii de cercetare care întrunesc aceste principii

• Criterii de testare sau verificare a rezultatelor obţinute

3. Metodologia este foarte strâns corelată cu logica, or este o parte a logicii care studiază metodele din diferite domenii de cunoaştere . Studiul nu constă în inventarea unor metode noi, ci în descrierea metodelor existente şi practicate de către cercetători.

4. Unii savanţi situează metodologia printre discipline cu funcţii normative sau de dirijare, de dictare.

5. Cu referinţă la raportul dintre metodologie şi metodă menţionăm, că dacă metoda este tactica cercetării (de importanţă locală), atunci metodologia este strategia cercetării (de importanţă generală).

6. Teoria nu este doar rezultatul folosirii eficiente a metodelor de cercetare, ci ea este totodată şi o modalitate de deschidere spre efectuarea unor noi cercetări. În toate teoriile ştiinţifice, conceptele şi principiile lor lărgesc cunoaşterea ştiinţifică. Teoria ştiinţifică nu se limitează doar la sistematizarea cunoştinţelor ştiinţifice dar şi le dezvoltă.

7. Corelaţiile dintre metodele de cercetare ale ştiinţei şi ale filosofiei. Separarea dintre aceste metode începe în anii 30 ai sec XIX, când positiviştii întreprind încercarea de a separa ştiinţele de filosofie, inclusiv şi metodele acestora. La moment între filosofie şi ştiinţe există o colaborare benefică.

8. nu există o singură metodă împărtăşită de toate ştiinţele, ci există multe şi variate metode, proceduri, tehnici pentru diverse domenii ale ştiineţei.

Principiile metodologice

1. principiul incomensurabilităţii teoriilor ştiinţifice

• nu există posibilităţi de a compara diferite teorii ştiinţifice, deoarece ele au diferit obiect de studiu şi explică diferite date, observaţii şi experimentale

• lipsa posibilităţii de comparare se datorează şi faptului că nu există standarde în baza căror aceste teorii să poată fi evaluate.

• Ideia de bază este că diverse teorii privesc situaţiile din diferite poziţii în mod diferit din considerentul că paradigmele de cercetare sunt diferite şi savanţii care fac teoriile de fapt trăiesc în lumi diferite.

2. Principiul corespondenţei în dezvoltarea ştiinţei (Karl Popper)

• Toate teoriile anterioare pot fi înglobate total sau parţial în teoria nouă care le-a luat locul

• Raportul dintre teoria veche şi cea nouă este prezentat ca o unitate a continuităţii şi discontinuităţii.

3. principiul simplităţii în cunoaşterea ştiinţifică

• principiul de bază este alegerea celei mai simple teorii explicative dintre toate teoriile existente despre fenomenele date.

4. principiul complementarităţii

Toate teoriile sunt complementare în cercetarea şi explicarea adevărului ştiinţific.