Jurnalul Portughez al Lui Mircea Eliade

Epoca de rascruce in existenta marelui savant roman, perioada petrecuta in Portugalia, (10 februarie 1941-septembrie 1945) marcheaza o "cumpana a apelor" in viata si opera sa, cand se incheie etapa romaneasca si incepe cea europeana si universala.

Mi-au retinut atentia atit latura politica zugravita de Eliade in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cit si drama lui personala (cancerul uterin si moartea in chinuri a sotiei sale, Nina Mares, la Lisabona). Mai mult, sensul de criza de identitate intelectuala profunda si prelungita, apoi sensul final al unei renasteri spirituale, care nu era altceva decit o regasire a creativitatii, in exil de data aceasta, pusa sub semnul unei datorii: datoria creatiei culturale, dincolo de politica si impotriva „terorii istoriei“, resimtita cu forta unui imperativ categoric personal, notând, de altfel, la 15 septembrie 1942:

"Tragedia vieţii mele: pentru că eu am jucat pe cultură, pe opera de artă, pe creaţie - şi toate astea sunt zadarnice pe nivel metafizic şi sunt absurde în momentul în care trăim".

Astfel, „plecarea“ Ninei capata, pentru Eliade, spre sfirsitul anului 1944, un „sens soteriologic“: „Nina n-a plecat de linga mine de voia ei, ci Dumnezeu mi-a luat-o pentru a ma face sa gindesc creator, adica pentru a-mi facilita mintuirea. Plecarea Ninei va avea pentru viata care mi-a ramas un sens soteriologic“.

Simona Antofi conturează în studiul sau principalele referinţe ale Jurnalului: evenimentele epocii, geneza scrierilor, prieteni, corespondenţă, zbuciumul personal, tragedia familială, ideile politice, legionarism, războiul antisovietic, accesele de megalomanie, enumeră marile probleme ale tinereţii sale: magia, erotismul, castitatea - "problemele şi tehnicile" folosite de Eliade - virilitate si asceză, făcând specificatia importanta ca ,, acceptată ca manifestare – şi componentă – a eului integral, in libertate, virilitatea este, mai intai, una a spiritului.”

Eliade caută deschiderea spiritului, o înnoire si o alta definitie a omului si, de buna seama, o sansa noua pentru om in raporturile cu istoria. Sansa incepe prin a trai si a da, in literatura, o importanta capitala experientei. De aici vine interesul pentru jurnal ca specie literara si pentru o estetica a romanului care se bizuie pe insumarea faptelor autentice, iar ideea de autenticitate se bizuie pe ideea de experiență, ,, „experienţialism”, adică individuaţie[...]şi „trăirea” simbolurilor, căci „poezia, metafizica şi mistica”

„sunt universal eterne şi valabile” (Eliade 2006: 179); îşi ridică, astfel, in multe din paginile Jurnalului, propriul său mit, cel al creatorului universal. Se contureaza raporturile diaristului Eliade cu societatea, familia, viaţa spirituală, existenţa umană în genere şi viziunea lor asupra literaturii şi a scrierii literare.

Diaristul, pentru a putea respecta pactul autobiografic, de care vorbea Philippe Lejeune, trebuie să respecte nişte clauze (datarea, calendaritatea, fragmentarea,discontinuitatea, fidelitatea), ca într-un adevărat contract. Este de remarcat la Eliade faptul ca respectă spontaneitatea, fragmentarismul, dar toate sunt destinate publicării, contrar regulilor impuse de jurnal;de asemenea, jurnalul este unul mixt, in care partea afectivă este imbinata cu cea profesionala, sociala.

Aceste considerente expuse de Simona Antofi le-am schematizat in cateva concepte-cheie care alcatuiesc structura sinelui eliadesc reflecatat in scriitura intima si se regasesc in Anexa 1. Dincolo, totusi, de ele, lectura unor pasaje din Jurnal lasa impresia ca ,,scriitura intima” este un teren minat, care îi pune prea multe probleme si intrebări care sfarsesc prin a se constitui in elemente de descarcare, eliberare; pare să sufere foarte mult nu numai din cauza războiului pe care trebuie să-l suporte ţara în care a trăit, dar şi pentru că nu se află alături de conaţionalii lui; inutilitatea și neputința amplifica aceasta suferința, exilul îl face sa-si monitorizeze țara de suflet chiar si de la distanta, marcat de teama si tensiunea provocate de ororile razboiului.