Istoria radioului

Imaginat de Henri Coanda ca ,,un imens cristal in care galaxiile sunt doar niste impuritati", universul se afla intr-o perpetua, continua transformare, intr-un plin proces de complexizare o data cu satisfacerea tot mai acuta din punct de vedere stiintific, cultural, etc., a curiozitatilor umane. Nevoia permanenta de informare a omului, dorinta de a cunoaste, se inscrie in vechile mituri alaturi de celebrul pacat primordial.

De la nevoie la dorinta si de la dorinta la necesitate este un drum drept. De ce necesitate? Pentru ca aceasta inseamna, intr-o oarecare masura, a evita socul cunoasterii. Permanenta informare se face conform unui destin. Informarea inseamna a trai in mijlocul timpului tau, a cunoaste trecutul si a preintampina viitorul. Desprinderea pentru un timp de eveniment, de curent, de realitate urmata de reintegrare se face greu. Plastic vorbind, e ca si cum i-ai explica unui om care a dormit un mileniu, ca s-a trecut de la prelucrarea fierului la telefonia mobila. N-ar intelege pentru ca nu a trait etapele. Golul este prea mare si mintea i-ar exploda pur si simplu de multitudinea de informatii la care este supusa. S-ar crea un soc informational. Atat de mult a evoluat lumea incat ,,munca nu mai consta in a lucra asupra unor <<obiecte>>", dupa cum scrie istoricul Mark Paster de la Universitatea din California, ci din ,,barbati si femei care actioneaza asupra altor barbati si femei, sau (...) oameni actionand asupra informatiei si informatia actionand asupra oamenilor".

,,Cunoasterea (...) este cheia dezvoltarii economice din secolul XXI." si a personalizarii individului aflat sub semnul bombardamentului informational, dar nu totdeauna dotat cu criterii de receptare, sistematizare si ordonare a gandurilor, ideilor si atitudinilor intr-o lume limitata fizic in

spatiu si timp, dar exploziva prin ritmurile aberante, cu adevarat diabolice ale descoperirilor in ordinea cunoasterii raritatii, dar, din pacate, prea putin cunoscator al propriei sale conditii.

Paradoxal, sectorul destinat cristalizarilor prin cunoastere, prin rigoare si sens, reuseste prin mecanismul informarii - dezinformarii din mass-media nu doar sa progreseze in chip firesc, spre un orizont al linistii si al altruismului, ba, dimpotriva, dupa expresia lui Marcusse Russete sa se unidimensioneze. Este o carenta, o tara a timpului nostru, probabil fara remediu, in fata carora omul planetei Terra are straniul sentiment ca anormalitatea a devenit normalitate. Tine de domeniul absurdului credinta tot mai frecvent exprimata de sociologi, psihologi, antropologi, potrivit careia ,,este anormal sa fii normal". Si totusi, in tulburatorul, in neimblanzitorul sec. XXI, omul ramane prin comunicare si datorita capacitatii sale de cunoastere (carora li se adauga masina si instrumentele ciberneticii), omul, deci, nu poate fi decat invingatorul propriei sale conditii, cu o conditie: sa se cunoasca in primul rand pe sine, sa-si cunoasca mediul si semenii, sa scruteze orizontul posibilitatilor sale, dar mai ales sa-si delimiteze teritoriile existentei si ale cunoasterii, pentru a-si redescoperi identitatea, pierduta sau ravasita, in devalmasia crizelor de toate felurile.

Cuvantul de ordine al omului contemporan este constiinta si, prin urmare, constientizarea, adica apelul lucid la ceea ce sta in putinta omului sa supravietuieasca, sa progreseze, sa aiba un viitor, dar neomitand nimic din ceea ce este - valoric vorbind - vrednic de continuat, ,,pe linia tezaurului inaintasilor".

In tot acest traiect, de fixare, orientare, constientizare, mass-media si, categoric, in primul rand radioul datorita celei mai ample penetratii in masa, au un rol fundamental pentru om si conditia sa.

Oricat ar parea de fragila si insignifianta, stirea (informatia) este elementul fundamental, madular, in actul cunoasterii, iar fara capacitatea raportarii interobiectuale nu se poate percepe si intelege nimic.

In chipul marilor sinteze universale, in sensul marilor evolutii, din cultura si civilizatie, totul urmeaza calea ordinii, a trecerii de la haos la ordine.

Intre ontogenie si filogenie, intre viata individului si cea a semenilor lui, exista o evolutie de la cauza la efect, care permite - fara demonstratii complicate - intelegerea faptului ca totul in lumea umana incepe si sfarseste cu fiinta sa. Inainte insa de toate, este creierul (si apoi sufletul); creierul pentru ca, fundamental rationalist, omul trece peste religii si nu crede decat ceea ce cerceteaza. Urmeaza apoi conditia morala, potrivit careia pana si simturile, sentimentele si chiar trebuintele materiale si spirituale iau calea imperativelor ordonate, clasate, folosite, deci, in functie de ratiune.

Si atunci, revenind la tema lucrarii noastre, care se intemeiaza pe prestigiul si autonomia stirii, reformulam intrebarea : ESTE CAPABILA STIREA (INFORMATIA DE TOATE FELURILE, BINE FORMULATA, SELECTATA, FOLOSITA) SA-L SALVEZE PE OM? Adica, potrivit functiilor fundamentale pe care se intemeiaza presa, poate stirea, si poate radioul, sa-l informeze pe om, sa-l formeze, sa-l educe si sa-l apere in fata agresiunilor de toate felurile care vin din partea societatii, a istoriei si a propriei fiinte? Cheia sta in sinceritatea raspunsului dat la o alta intrebare esentiala pentru practica si ideologia jurnalismului: CE FEL DE JURNALISM ESTE NECESAR? Intrebare la care raspund reverberantele: cine o face? pentru cine? cu ce mijloace? Stirea nu este decat plasma, materialul esential din care se construiesc si se cristalizeaza gandurile, ideea, atitudinea si fapta.

Omul modern este creator si receptor de informatie, reusind astfel sa tina legatura cu lumea exterioara lui si sa actioneze in conformitate cu ea. In termeni cantitativi, ,,universul informational" ar fi totalitatea aspectelor informationale. Perceput in sintagma este explorat doar de patru decenii. Este natural ca formularile ce tintesc caracterizarea lui sa aiba ,,mai putina logica" decat formularile referitoare la alte tipuri de universuri, explorate de mai mult timp.

Si totusi, intr-o oarecare masura, acest univers era anticipat de Winston Churchill intr-o remarca: ,,imperiile viitorului sunt imperii ale mintii". Acest aspect ar putea fi interpretat doar intr-un singur sens: cine detine informatia, detine puterea. Suntem in secolul in care informatia este cantarita in aur. Cunoasterea (sau lipsa ei) poate ridica sau dobori imperii. Aici apare deja necesitatea informatiei. Pentru marele public, caci despre el este vorba in continuare, cea mai accesibila sursa de acces la informatie o constituie mass-media. In timp, multitudinea canalelor de difuzare si receptare a informatiei a capatat noi dimensiuni. Trecerea de la presa scrisa la cea radiofonica si ulterior, la televiziune, iar in ultimii ani chiar informatia receptata prin propriul P.C. a marit gradul de interes pentru informatie, dar in acelasi timp s-au marit si cantitatea, calitatea si viteza de transmitere a informatiei.

Deloc intamplator, sociologii denumesc astazi ,,societatea informatizata" ceea ce nu cu multi ani in urma numeau ,,societatea post-industriala" . ,,Toate zonele importante ale vietii sociale: de la politic, economic, servicii, la stiinta, cultura, educatie, invatamant - sunt puternic marcate si conditionate de ofensiva informatiei" .

Alvin Toffler considera ca astazi, si mai ales in viitor, informatia este net prevalenta, chiar daca de-a lungul istoriei forta represiva si banul au avut intaietate. In ultimii ani ,,s-au inaltat noi elite: capeteniile corporatiilor, birocratii, mogulii presei. Productia de masa, distributia de masa, educatia de masa si comunicatiile in masa au fost insotite de democratia de masa (...)".