Factori în Elaborarea unui Text Jurnalistic

serie de factori influenţează tratarea informaţiilor de către media, iar printre aceștia se numără și următorii:

1. Stilul unei instituții

Ceea ce este important pentru o publicaţie economică nu este, cu siguranţă, la fel de important şi pentru o publicaţie pentru femei. De exemplu, Wall Street Journal, care este o publicaţie de afaceri, îşi selectează ştirile după alte criterii faţă de alte publicaţii orientate spre divertisment.

Politica editorială este cea care dictează o anumită viziune asupra: valorilor profesionale, morale, culturale, politice. Această viziune trebuie respectată şi asumată de întreaga redacţie. Tot politica editorială stă şi la baza distincţilor care se fac între publicaţii: ziar serios – ziar de scandal, cu orientare politică de stânga – de dreapta, publicaţie specializată – publicaţie generalistă etc. Un tabloid şi un cotidian serios sunt ambele generaliste. Fiecare dintre ele are însă o linie editorială proprie, foarte clară.

2. Instinctele celor care ne furnizeză informațiile

Se crede că jurnaliştii pot recunoaşte din instinct ştirea. Poate că în mare parte, este adevărat, dar aceste instincte depind foarte mult de experienţa pe care aceștia o au.

Editorul decide ce evenimente vor fi selectate pentru a le oferi publicului în funcție de ce i se pare a fi important şi interesant, unde anume va trimite reporteri şi unde nu, la ce anume trebuie să fie atenţi reporterii.

3. Receptorii

Publicul estem cea mai importantă instanţă care evaluează ştirile. Dacă jurnaliştii nu ţin cont de preferinţele şi de nevoile sale atunci când aleg sau resping ştirile, publicaţia pentru care lucrează e sortită pieirii.

Publicaţiile mari investesc mulţi bani în studii periodice pentru a afla cât mai multe date despre publicul lor. Este foarte important să ştii despre cititorii tăi ce vârste au, câţi dintre ei sunt bărbaţi şi câte femei, ce studii au, cât câştigă sau ce fac cu banii etc.

A nu-ţi cunoaşte cititorii este, pentru David Randall, “ca şi cum ai conferenţia cu glas tare, într-o cameră complet neluminată, pentru un grup de necunoscuţi” .

4. Spaţiul publicistic disponibil

În presa scrisă, la fel ca şi în audiovizual, există limitări de timp şi de spaţiu. Nu poţi să te întinzi mai mult decât îţi este permis.

Spaţiul publicistic depinde în cea mai mare măsură de publicitate. Cu cât este mai multă publicitate, cu atât spaţiul care rămâne pentru materialele jurnalistice scade. În acest caz creşte şi exigenţa cu care sunt evaluate ştirile. Existând mai puţin spaţiu, se vor păstra doar materialele foarte importante.

5. Posibilitatea de selecție în funcție de numărulul știrilor existente

Există posibilitatea ca în anumite zile să nu fie evenimente, deci să fie ştiri puţine. Problema e că paginile ziarului sau minutele jurnalului trebuie umplute cu informaţii, deci ziarul trebuie să apară și în ziua următoare, la fel jurnalul TV sau radio trebuie să fie difuzat la ora stabilită. Cu siguranță acestea vor apărea, dar calitatea informațiilor selecate va fi una scăzută, cauzată de imposibilitatea de a alege.

Se poate întâmpla și reversul, iar în acest caz problema cu care se vor confrunta jurnaliştii e că vor trebui să lase pe dinafară multe dintre articole, unele dintre ele poate chiar importante, dar avantajul este că știrile care vor apărea vor fi doar cele cu o valoare informațională mare.

6. Patronul care face în mod direct sau indirect presiuni

În astfel de situații există cazuri în care jurnaliștii sunt supuși- credincioși patronilor lor, dat există și cazuri contrarii.

Există și cazuri în care jurnalistii se tem de repercursiuni și se autocenzurează chiar dacă patronii lor nu intervin, preferând să omită publicarea numitor informații pentru a nu produce supărarea patronului.