Empatia și rolul său în dezvoltarea inteligenței emoționale a liderului

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE

1.1.Ce inseamana empatia?Ce inseamna sa fii empatic?

Empatia este caracteristica oamenilor capabili sa se gandeasca si la altcineva in afara de ei insisi. Oamenii empatici, in general, sunt capabili sa simta ceea ce simt ceilalti, sa le identifice emotiile si sa mearga pana la stadiul in care sa se simta la fel ca persoana pentru care simt empatie.

Oamenii empatici incearca sa se transpuna in pielea ta si sa isi dea seama in avans de ceea ce ai simti tu intr-o anumita situatie, sau de ceea ce simti referitor la ceva anume. Spre deosebire de simpatie, empatia se poate simti tot timpul si este nevinovata, nu este rea sau buna ci mai degraba neutra.

Simpatia pe de alta parte, sau compasiunea, iti poate aduce avantaje si dezavantaje, in functie de cat de intemeiata este. Si totusi, in anumite cazuri, simtind simpatie mai degraba decat empatie, te poti simti mai putin vinovat atunci cand trebuie sa faci o alegere personala.

Oamenii care depasesc granitele empatiei, tind sa absoarba problemele celorlalti si sa si le insuseasca, zbatandu-se sa gaseasca solutii sau rezolvari. Uneori adopta problemele celorlalti ca fiind ale lor si pierd timp si energie incercand sa le rezolve pentru a alina suferinta celorlalti.

Acesta poate fi unul dintre dezavantajele de a fi empatic. Simtind empatie mai mult decat ar fi indicat si identificandu-te cu problemele celorlalti, nu faci altceva decat sa iti faci rau tie insuti. Detasarea de problema nu este tocmai caracteristica empaticului, insa este recomandata atunci cand vrem sa ii ajutam pe ceilalti sa nu mai sufere insa nu vrem sa ne cauzam noua rau.

Oricum am privi empatia, este o calitate a oamenilor incapabili sa simta egoism. Fiind empatic, ii putem ajuta pe ceilalti in problemele lor, insa ne ajutam si pe noi insine, invatand si imbunatatindu-ne constant.

1.2.Mecanismul empatiei

Empatia, ca proces psihic, are o anumită modalitate de desfăşurare, un anumit mecanism propriu, care se bazează pe un anumit conţinut cognitiv-informaţional, cu o anumită funcţionalitate şi având drept efect un produs psihic. Conţinutul cognitiv-informaţional este dat de raportul dintre modelul ce va fi empatizat şi retrăirea subiectivă a acestui model. Mecanismul procesului empatic implică următoarele paliere: cognitive, anticipatorii, de comunicare, de contagiune afectivă sau legate de nevoia de performanţă, aceasta subliniind încă o dată complexitatea fenomenului empatiei. Produsul psihic, efectul la care se ajunge este eul ce retrăieşte emoţiile, gândurile şi acţiunile partenerului, produs care se poate concretiza şi în acţiunile individului ce a empatizat.

Înţelegerea psihologiei celuilalt, ca indicator esenţial al adaptării în diverse contexte sociale, este facilitată de empatie ce presupune un anumit grad de comunicare emoţională. În plus, empatia presupune o convergenţă a emoţiilor şi gândurilor în direcţia modelului cu care empatizăm, mecanism care, în epoca informatizată din lumea contemporană, este tot mai greu de realizat datorită distanţelor sociale şi virtuale (Preston, de Wall, cf. Goleman, 2006).

În general, s-a constatat că geneza competenţei empatice este favorizată de trei categorii de condiţii: a) externe, relative la modelul de empatizat; b) interne, premisele psihologice ale celui ce empatizează; c) circumstanţiale, ce ţin de credinţa în convenţie.

a) Contactul cu modelul de empatizat poate fi realizat astfel: prin perceperea directă, nemijlocită a partenerului, pecepere evidentă în relaţia medic-pacient, profesor-elev; prin reprezentarea modelului ce este evocat, fiind cazul actorului care interpretează un rol; prin intermediul imaginaţiei cum este cazul trasării unui personaj literar de către scriitor. Pentru ca valoarea informaţională a modelului de empatizat să fie adecvată, este necesar ca obiectul de empatizat să fie plasat pe un teren relativ cunoscut, şi la o distanţă medie, nici prea mare, nici prea mică.

b) Condiţia internă sau condiţiile ce ţin de predispoziţiile psihice ale individului se referă la: sensibilitate ridicată pentru trăirile emoţionale, experienţă emoţională, posibilităţi evocatoare şi imaginative, dorinţa şi nevoia de a stabili un contact emoţional şi de a comunica, posibilitatea de autocunoaştere.