E-learning - implicații în managementul documentelor

1. Conceptul de E-learning

Conceptul de E-learning înseamnă asimilarea conştiinţelor şi formarea competenţelor prin intermediul tehnologiei şi prin utilizarea computerului şi a internetului.Învatarea on-line se poate face fie prin apelarea la cursuri pe suport digital (CD sau DVD) fie prin cursuri on-line pe internet.

Un sistem de e-learning (învăţământ la distanţă sau de formare virtuală) este o experienţă planificată de predare, organizat de o instituţie care oferă materiale mediată într-o ordine secventiala si logica pentru a fi asimilate de către studenţi în manieră proprie.

Dezvoltarea social-economică a cunoscut o serie de etape corespunzătoare tot atâtor revoluţii tehnologice, culminând în pragul mileniului trei cu societatea informaţională, bazată pe cunoaştere, a cărei economie tinde să devină preponderent digitală. Evoluţia economiei şi a societăţii, în general, are ca principal motor educaţia. Unul dintre argumentele acestei afirmaţii o reprezintă paradigma antropocentrică a dezvoltării social-economice, potrivit căreia îmbogăţirea tezaurului de cunoştinţe al individului conduce la dezvoltarea şi maturizarea sistemelor complementare acestuia: familie, colectivitate, regiune, societate. Toate acestea sunt posibile în era informaţională prin educaţie permanentă, educaţie la distanţă, educaţie online sau e-learning.

2. Provocări pedagogice în proiectarea programelor de e-learning

Parcursul de dezvoltare a domeniului instruirii asistate de calculator are diverse forme şi abordări, multe dintre ele marcând cunoaşterea comună ca bune practici, fiind preluate, multiplicate şi, în acelaşi timp, generând noi repere teoretice.

Istoria relativ scurtă a educaţiei “virtuale” are deja semnificative acumulări proprii. Totuşi, o serie de probleme rămân pe agenda preocupărilor curente atât teoretice, cât şi practice, în special în zona proiectării programelor de elearning, trasând orizonturile care trebuie cucerite. Articolul încearcă să releve unele provocări cu care se confruntă practicienii educaţiei în activităţile de proiectare şi de ameliorare a programelor de elearning

Evoluţia practicilor de elearning în ultimii ani este asociată cu o creştere extraordinară în complexitate. Prin asocierea conceptului cu toate situaţiile şi contextele de natură

educaţională în care utilizează noile tehnologii cu scopul îmbunătăţirii sau complementarizării procesului, componentelor, etapelor, se obţine un evantai extins de activităţi şi produse care

stau sub semnul inovării în educaţie în ultimii douăzeci de ani. De aceea, nevoia de clarificare epistemologică presupune în primul rând determinarea cu acurateţe a tipului de intervenţie,

a nivelului la care se implementează, a categoriilor de beneficiari, a tipurilor de rezultate aşteptate, a orizontului de timp în care fiecare categorie de efecte este probabil să se producă şi a altor asemenea determinări cantitative şi calitative în proiectarea, desfăşurarea şi evaluarea programelor de elearning.

În contextul dezvoltării teoretice şi practice a domeniului evaluării de programe şi proiecte, al multiplicării modelelor de evaluare, al extinderii interesului diferiţilor specialişti din variate domenii pentru a realiza evaluări, s-a conturat, în mod firesc, preocuparea pentru calitate: Ce înseamnă o bună evaluare- Cum se poate asigura calitatea evaluării- Ce repere trebuie să ghideze proiectarea unei evaluări- În prelungirea acestor preocupări din domeniul evaluării de programe, demersurile de investigare a valorii şi meritelor programelor de elearning ar trebui să se orienteze după o serie de principii sau cerinţe specifice, grefate pe o concepţie unitară asupra reperelor epistemologice care constituie miezul domeniului instruirii asistate de calculator

Un model util atât pentru evaluare cât şi pentru prima fază a proiectării – analiza în vederea stabilirii necesităţilor pentru dezvoltare şi implementare – are forma unei grile de întrebări, dezvoltată pe dimensiunile pedagogică, tehnică, organizaţională şi socio-culturală, care vizează aspecte precum dezvoltarea programului de elearning, suportul, integrarea, asigurarea

calităţii, standardele şi instrumentele tehnologice, funcţionalitatea, utilizatorii, structura, contextul cultural

Într-un raport de meta-evaluare publicat în 2009 de Comisia Europeană şi OECD, autorii remarcă: „Există prea puţine studii asupra interacţiunilor complexe dintre variatele tipuri de programe care vizează implementarea TIC şi efectele altor factori cum ar fi diverse

intervenţii educaţionale, statutul socioeconomic şi alocările bugetare. Se pare că avem în primul rând nevoie de instrumente care să permită evaluarea şi monitorizarea nivelului de utilizare şi schimbărilor corespunzătoare. În al doilea rând, trebuie să identificăm, într-o manieră sistematică, variatele surse şi discrepanţe [în ce priveşte rezultatele evaluărilor, n.n.], pentru a determina informaţiile disponibile şi pe cele dezirabile. ”